*104. Invitatul surpriză.
Era deja sâmbătă, 15 septembrie 2091. Lucian se trezise foarte devreme în acea zi, aranjându-se, aşa cum îi plăcea lui de obicei, cât mai bine, însă în acea zi parcă mai
*102. Pariul. Cadoul.
Îl găsi pe Lucian acolo, pe puntea principală, tolănit leneş pe un fotoliu din apropierea pupitrului de comandă. Contrar obiceiurilor sale, stătea doar, nu făcea nimic...
-
*100. Lia şi familia Kelso.
Luni, 10 septembrie 2091. În această dimineaţă, amândouă se treziră destul de târziu şi se pregătiră pentru noua zi, fiecare dintre ele aşteptând pe cineva. Primul
*99. Altă părere...
Intrând în cameră, constată că Ly nu era acolo; probabil că nu se despărţise încă de Mihai, mai hoinărea cu el pe undeva, prin oraş, aşa că Lia se întinse visătoare în pat.
*98. „Grăsuţa”.
Pentru că nu mai aveau motive să rămână în bucătăria navei, reveniră pe puntea principală. Lia îl întrebă:
- Ceilalţi ştiu că găteşti?
- Nu cred. Adică, nu toţi.
- Vrei să spui
*97. Bucătarul.
Zorile dimineţii zilei de duminică, 9 septembrie 2091 nu se iviseră încă în momentul în care Lucian se trezi, fără a fi avut nevoie de intervenţia lui Robby sau Felix pentru asta.
*96. Ly îşi deranjează sora.
Lia intră în camera ei, unde nu era nimeni. Nici urmă de Ly sau de Mihai. Se trânti în patul liber, gândindu-se visătoare la ziua următoare, în care va avea ocazia să
95. Din nou cu Nick şi Maria.
Era în puterea zilei, iar totul în jur era strălucitor, nici măcar aburul alb şi dens neputând împiedica strălucirea argintie, care fermeca privirea. Nu avea
*94. Împăcarea.
Puntea principală a navei era goală. Nu se afla nimeni acolo, nici Robby, nici Felix. Lucian zise:
- Acum am să te rog să mă aştepţi aici puţin. Trebuie să mă schimb de salopetă.
*93. Calcule greşite...
Lia părăsise puntea principală în direcţia culoarului care ducea spre sala motoarelor, unde ajunse în scurt timp. Aici porni către sectorul alpha (α), unde trebuia să fie
*92. Lia revine în navă.
Zorii dimineţii nu-şi făcuseră simţiţi încă apariţia, când Lia se trezi brusc; nu mai putea dormi nici o secundă în plus. Era sâmbătă, 8 septembrie 2091. Se ridică uşor,
*91. Întâlnire întâmplătoare?!
Lucian mergea abătut pe drumul spre „Pacifis”, parcă fără a vedea pe unde calcă; noroc că ştia foarte bine drumul, îl cunoştea pe de rost, îl conduceau picioarele
*90. Din trecutul lui Lucian.
Amândoi se aşezară pe o bancă din acel părculeţ. Inevitabil, liniştea adâncă îi înconjură apăsător, de peste tot. Vorbeau şoptit, Lucian forţându-se să se adapteze
*88. Camelia.
Mergeau încet pe aleile albe ale unui părculeţ din oraş, discutând în şoaptă. Lucian o ţinuse pe Sonya de mână aproape tot timpul cât se plimbaseră. Pe drum nu se întâlniseră decât
*87. Tras la răspundere. Jurnalul Liei.
Avionul ajunsese în oraş şi se oprise acolo unde fusese programat de Sonya să se oprească, în apropierea unui părculeţ. După ce Lucian strânse ceea ce mai
*86. Preparatele lui Lucian.
Ajuns afară, pe suprafaţa veşnic albă a planetei Proxima, i se alătură Sonyei, care-l aştepta, mai în faţă.
- Mergem pe jos până-n oraş, sau folosim un avion? o
*85. După alte trei luni, cu Sonya.
Trecuseră trei luni de când aduseseră la bord recipientul cu planta artificială, căreia îi mergea de minune, se dezvoltase normal, când lui Lucian îi mai
*84. Tot fără comandant.
De partea cealaltă, de dimineaţă, după ce se întorsese în navă, după „ritualul” duşului zilnic de dimineaţă, Lucian îşi începu activitatea, deşi gândurile îi erau în
*83. Misteriosul vizitator.
Rămase singure în camera lor din oraşul artificial, după plecarea lui Lucian, de a cărui vizită din acea noapte nu aveau habar, cele două surori se treziră mult mai
*82. Vizite nocturne.
Afară se înserase deja, deşi suprafaţa veşnic albă a planetei nu lăsa să se întrevadă acest lucru, ce putea fi ghicit numai după nuanţele mai închise ce se zăreau în înaltul
*81. Dansând cu blonda.
Lucian era tot trist, îngândurat, tăcut; desigur, imaginea Liei îl urmărea stăruitor. Auzi glasul blondei, care-l anunţa:
- Luci, noi doi o să mai rămânem puţin în navă,
*80. Planta artificială.
Se întoarseră la planta cea artificială, ce fusese introdusă în acel recipient care o izola complet de mediul extern, cu intenţia de a o transporta la bordul navei. Ajunşi
*79. Plantele Mariei.
Pentru a nu întârzia, Nick şi Maria recurseră şi ei la un avion, deşi ei se aflau deja în oraş, nu foarte departe de laboratoare, însă pe jos n-ar fi ajuns într-o jumătate de
*78. După trei luni.
De partea cealaltă, în navă, Lucian lăsase păpuşa şi fotografia Liei, pregătindu-se pentru întâlnirea obişnuită cu Sid. După ce se aranjase, ca de obicei, cât mai bine, mâncă
CG