*6. Alte mici probleme medicale, dar nu numai...
Se îndreptau spre cabinetul medical al doamnei doctor, dar încă se aflau în părculeţ şi discutau şoptit. La un moment dat însă, pe Lucian îl
*4. „Grota misterioasă”.
Fără a sta prea mult pe gânduri, se urcară într-un avion, aflat la o minibază din apropiere; acum cunoşteau şi ei destul de bine amplasamentul acestor minibaze aeriene,
*2. Din nou cu Sid Kelso.
Ora 12.00 se apropia. Era ora la care Lucian avea, în sfârşit, permisiunea de a părăsi nava. Se pregătea de ieşire. Mihai era tot pe fotoliu, în faţa computerelor sale,
*1. Informaţia.
Zorii primei zile de după vacanţă nu se lăsară prea mult aşteptaţi, sosiră în curând, iar Stela fu prezentă în rezerva lui Lucian, ca un ceasornic, la ora 6.00 fix, pentru o nouă
*131. Câteva mici „probleme”...
Zărind că Lucian şi Lia se retrăseseră, To Kuny îi urmări îngrijorat cu privirea. La fel şi Ly, îi urmări, însă fără îngrijorare, ea zâmbind doar. To Kuny îşi lăsă
*129. La masă cu Sonya şi Sid Kelso.
Stela şi Lia ajunseră în curând în oraşul artificial, unde se despărţiră, Stela pornind spre cabinetul medical, unde o aştepta Alex, în timp ce Lia decise să
*128. Întoarcerea în oraş.
Straniul avion se desprinse în linişte deplină de solul alb şi porni spre un tunel de legătură cu oraşul artificial, străpungând aerul alb şi dens. Locul de la pupitrul
*126. În sfârşit, salvaţi!
În timp ce colegii lor, împreună cu membrii familiei Kuny, se îndreptau grăbiţi spre locul unde se aflau ei doi, Lia şi Lucian încă dormeau, nu se treziseră, fără a avea
*125. În căutarea celor doi.
Între timp, în oraşul artificial, lucrurile decurgeau normal. Ly se întorsese în camera ei devreme; încă nu se înnoptase când sosise ea, împreună cu Mihai. Aici
*124. Blocaţi în peşteră.
Deci şi aici drumul le era complet blocat, de sus până jos, dintr-o parte într-alta... Şi nici nu zăriseră vreo răscrucere, vreo ramnificaţie pe parcurs, vreun alt culoar
*123. Peştera.
Peste câteva ore, datorită ritmului în care înaintau, ajunseseră deja înapoi la hotarul dintre aerul cel transparent şi incolor de deasupra şi cel alb ca laptele aflat dedesubt.
*122. Muntele.
După cum se înţeleseseră, porniră în căutarea unui avion situat prin apropiere, iar cum Lucian reuşise să cunoască împrejurimile, îl găsiră destul de repede. Tensiunea dintre ei doi
*121. „Duelul” dintre Don Juan şi Mata Hari.
Ziua următoare, joi, 11 octombrie 2091, a patra zi a ultimei săptămâni de vacanţă... Lucian se trezi devreme, mult prea devreme, deşi se întorsese
*119. Sport şi alpinism.
O nouă zi începu, la fel ca celelalte, pe planeta Proxima. Era miercuri, 10 octombrie 2091, a treia zi a ultimei săptămâni de vacanţă. De cum se trezi, foarte devreme,
*117. Căutând jurnalul Liei.
Săptămâna următoare, a treia din vacanţă, trecu într-un mod nu foarte plăcut pentru Lucian, plictisitor, însă odihnitor. Deşi nu mai era deloc „bolnav”, rămase mai
*116. Încăpăţânata Ly.
Zorii zilei îl găsiră pe Lucian treaz, gata echipat, aranjat, pus la punct, pregătit până la cel mai mic detaliu pentru a începe noua zi, duminică, 30 septembrie 2091, zi în
*115. Jurnalul Liei există...
Zilele următoare decurseră într-un mod anevoios, pentru toţi cei din echipaj. Colegii comandantului misiunii veneau zilnic în navă, să-l viziteze, nu toţi deodată, ci
*114. Recunoscându-şi greşeala.
Însă numai după vreo doi, trei paşi, în faţa lui apăru Stela, care se îndrepta, evident, spre cabinetul medical.
- Gata, campionule? De abia acum ai ieşit de la
*113. Campionul e înţelegător.
Aflaţi încă pe puntea principală, Lia şi Nis cel lungan continuau să discute liniştitţi, până ce se văzură întrerupţi de trapa navei, care se deschise; amândoi îşi
*111. Şi totuşi, e nevoie de medic.
Ajunseră în rezerva lui, unde acum era ordine, datorită intervenţiei Liei şi a celor doi roboţi. Nu se mai cunoştea nimic din hărmălaia care fusese ziua
*110. Provizoriu în navă.
Lia se aşeză pe un scaun, aproape de salteaua ce avea rol de pat, pe care se întinsese Lucian. Continuă să-l privească, mirându-se că adormise aşa de repede, părând a fi
*109. Trezirea din beţie.
Plecând de la tatăl ei, Lia se îndreptă grăbită spre locul în care ştia sigur că va găsi nava albastră „Pacifis” şi în scurt timp ajunse lângă corpul uriaşei nave. Urcă
*108. Beţia.
Din oraşul artificial, prin tunelele subterane, Lucian parcurse acelaşi traseu cunoscut lui, până la frumoasa navă albastră „Pacifis”, aflată pe suprafaţa albă, veşnic pustie, a
* 106. O altă mare greşeală.
Ziua următoare, luni, 17 septembrie 2091, Lucian se trezi mai târziu ca de obicei, uşor ameţit după lunga petrecere din zilele trecute, însă cu siguranţă nu la fel de
CG