*96. Ultima convorbire cu Terra.
Ultima legătură cu Terra, cu cei de acasă decurgea destul de greoi; tuturor le era dificil să-şi aleagă cuvintele cu care să se adreseze în aceste ultime clipe.
*95. Discursul final al directorului.
La ora 22.10, cei din interiorul navei albastre, aflaţi pe puntea principală, îşi puteau revedea pentru ultima oară părinţii, prin intermediul aparaturii de
*94. Pluto = „Infernul” îngheţat – Ultimul avanpost
al „Imperiului” solar.
Pe puntea principală ceasurile indicau ora 21.30 şi într-adevăr atât era când „Pacifis” se afla în vecinătatea lui
*93. Neptun, Triton, Nereida – divinităţi marine.
Atlantida – continentul legendar.
Nu era încă ora 20.30 când nava albastră se înscrisese pe orbita planetei Neptun, alături de sateliţii săi
*91. Saturn – „Timpul” cu inele şi 18 sateliţi naturali.
La ora 18.30 erau pe o orbită a planetei Saturn, printre cei 18 sateliţi ai săi, dintre care se remarca Titan, cel mai mare dintre
*89. Marte, zeul războiului. Centura de asteroizi. Ceres.
„Pacifis” staţiona pe orbita planetei roşii, Marte; de fapt, impropiu spus că staţiona, pentru că nu stătea în loc, ci, asemenea celor doi
*88. Luna, satelitul Terrei. „Incult şi incompetent”.
Luna, frumoasă, galbenă şi strălucitoare pe cerul nocturn al Terrei. Acum, atât de aproape, îşi arăta suprafaţa cicatrizată, plină de urmele
*86. Pe orbită.
Deodată, imaginile de pe monitoarele computerelor de pe puntea principală dispăruseră; legătura cu Pământul se întrerupsese temporar. Cei şapte tineri priviră atunci spre Terra,
*85. Lansarea.
11.30 indicau toate ceasurile, bine potrivite, iar numărătoarea inversă confirma acest lucru: cifra 9000 arăta că mai erau doar două ore şi jumătate până la marele eveniment;
*84. Despărţirea de Adela.
Având avantajul înălţimii sale, Nistor putea cerceta cu uşurinţă mulţimea adunată pe rachetodrom, dar pe Adela tot n-o zări; nici pe părinţii ei. Având o invitaţie de la
*83.Miercuri, 27 iunie. În preajma plecării.
Ultima zi pe care cei şapte tineri o petrecuseră integral încă pe Terra, marţi, 26 iunie 2085, se sfârşise odată cu sosirea miezului nopţii, care-i
*82. Lănţişorul.
Acasă la familia Enka era destulă linişte, în limita posibilităţilor: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puţina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil.
*81. „Cupidon”.
Ultima seară pe care cei şapte tineri şi-o petreceau acasă, cu familiile, se apropia de sfârşit; îi mai despărţea puţin de miezul nopţii, care semnifica începutul zilei cu numărul
*79. Stoica şi Enka...
Lucian coborî tăcut treptele navei. Mergea încet, foarte încet, păstrând în minte acea ultimă îmbrăţişare pe care i-o dăduse directorul; ciudat, se simţea de parcă lăsase pe
*78. Hârtia igienică.
După ora 18.00, pe puntea principală a navei albastre rămăsese doar directorul Institutului şi preferatul acestuia, comandantul misiunii, Lucian. Ambii se aşezaseră, unul
*77. Pentru ultima oară cu Magda. Geograful ghinionist.
Iulian şi Diana coborâră treptele navei albastre. Afară, seară călduroasă de vară; soarele încă strălucea pe cerul senin, iar vântul,
*75. Obiecte personale...
Marţi, 26 iunie 2085, ziua dinaintea lansării navei „Pacifis” în misiunea spaţială spre planeta Proxima, ziua în care va fi pornită numărătoarea inversă. Aceasta va
73. Verificări, lipsuri, completări. Preşedintele ţării.
Bastonul „moşneagului”.
Iar dacă tot se încheiase „conflictul” datorat întârzierii comandantului, se puteau ocupa acum de „treburi
*72. Autografe... intime.
Luni, 25 iunie 2085; început de săptămână şi deja numai două zile pentru cei şapte tineri până la marele eveniment: lansarea navei „Pacifis”, cu tot cu echipaj, deci cu
68. Liste de aprovizionare. „Ucigaşa” şi genetica.
Miercuri, 20 iunie 2085; iată cum doar o săptămână îi mai despărţea pe cei şapte tineri de mult aşteptatul eveniment: lansarea oficială a navei
*67. Dora, confidenta Liei.
Trecuse de jumătatea lunii iunie, iar până la lansarea navei „Pacifis” mai erau doar opt zile şi atât. Depăşiseră câteva hopuri serioase, care ar fi putut pune capăt
*66. Vizite. „Cruzime”.
Atât ziua, cât şi săptămâna debutaseră destul de bine pentru cei şapte tineri, deşi noaptea trecută, geneticianului echipajului era să i se întâmple ceva neplăcut şi
* 62. Agresorii. Salvatoarea.
E adevărat că tânărul comandant ajunsese destul de târziu acasă seara trecută, dar asta nu-l împiedică să se trezească dimineaţa nici prea devreme, dar nici foarte
*61. Refuzul adolescentei. Distracţie în Institut.
Sfârşitul de săptămână nu se lăsă aşteptat, sosi odată cu zorii zilei de sâmbătă, 16 iunie 2085, o altă zi de vară, din nou senină, din nou cu
CG