cornel marginean

De o zi sau doua ma gandeam la spatiul virtul de pe poezie. ro si la soarta lui. Din noiembrie 2001 are Radu Herinean primul text ( m-am uitat) si din octombie 2002 il am eu. Ii stiu pe toti cei evocati aici (mai sus) si stiu si generatiile de dinaintea lor. As putea sa scriu o mica istorie a mersului saitului, de la ce se scria aici in 2002 si cum se discuta, si curbele stilistice si de continut ideatic ai celor 6 ani parcursi, ( cu un efort, bineinteles).
Ma gandeam: daca Radu se plictiseste sau se infurie pe lume si renunta la poezie.ro ce se va intampla cu cei 6 ani de scris, ai mei. Intr-o zi caut poezie si gasesc un anunt ca gata, a disparut totul. Inseamna ca trebuie sa-mi pun la adapost textele intr- o carte, provinciala, impartita la prieteni, platita cumva, dar macar ramasa prin hartie. Aici e diferenta dintre scrisul virtual, inventat, si scrisul real, cel cu cerneala tipografica.
Mersul saitului urmeaza mersul intregii omeniri, dublate acum si in spatiul virtual. Totul este firesc. E o problema de filozofie a viitorului: cum se va organiza o comunitate virtuala de hominizi. Nu stie inca nimeni care vor fi principiile si ce se va sedimenta intre real si virtual. Ce e trist aici ? Ca ceea ce se petrece intr-o comunitate de pe net este identic si intr-o comunitate reala, doar ca aici mizeriile, orgoliul si toate trasaturile noastre negative, nu se mai pot ascunde in taceri, zambete si alte ascunzisiri mestesugite de comportamentul din lumea de afara, aici totul e la schimb, in valuta obligatorie, numita ,,informatie,,. Iar informatia aceasta se VEDE.
Inca aici e o liniste de mari proportii in comparatie cu alte comunitati de pe net, pentru ca sunt cu zecile, in toate domeniile. Sotia mea este pasionata de flori si este membra a unor comunitati virtuale legate de flori, dar ce se petrece acolo, din ceea ce –mi spune ea, in domeniul acesta al orgoliilor si al iesirii la iveala a partilor grele, umane, este de nedescris.
Eu m-am ales din aceasta interventie cu o idee: comunitatile virtuale umane, deja visez sa scriu un eseu despre asta, candva. E clar ca viitorul acolo duce spre aceste comunitati, bizare acum.

Legat de creatia literara de pe sait, ea reprezinta directia majoritatii, asa ca nu prea poate fi dirijata de cineva anume. E o tranzitie, cei de moda veche sunt dezavantajati si mai pleaca sau doar privesc. Ca si mine. E si explicatia ca mai sunt pe aici. Cei ramasi, multi si activi, merg intr-o directie pe care nici ei nu o cunosc.

Draga Radu, daca reusesti sa tii carma ca pana acum este bine, ajunge, pentru ca de fapt, nu se poate mai mult. Asa e facuta lumea.

Cu stima

un reper interesant, apropierea de pol, frigul, pentru a vorbi despre caldura unei femei

mi-a placut modul si ideea

un an fericit ! 2008

fiind momentul tau, am venit in vizita, sa-ti citesc o poezie, sa vad prin versurile de aici ceva , fapt pentru care noi citim poeziile

nu te laud pentru poezie ci pentru forta din spatele ei


o seara frumoasa

ceva scris frumos
despre ceva scris frumos

Poeziile Luminitei sunt inainte de toate legate frumos cu fundite de idei si de filozofie ,

Felicitari pentru recenzie dar mai ales pentru aparitie, o carte cred ca aduce o anume fericire

cu stima

revin la citire :

Numele:

metafora
a cărei parte
subânțeleasă
este omul.

Este un mod interesant de a te privi,si de a te defini. Este o definitie valabila pentru oricine are un nume.
Dar ce imi place este ca numele fiecaruia este o metafora.

Numele
este
metafora
a cărei parte
subânțeleasă
este omul.


cu stima !

Am citit cu interes textul acesta si inca cateva, oricum le voi citi pe toate.
Faci o treaba foarte buna, pentru care meriti apreciere. Asa ar trebui sa se gaseasca cineva pentru toate domeniile in care s-au dedicat vieti si destine ale unor oameni. Astfel de fapte. ca cele pe car e le faci evocand, sunt cu siguranta dintre acelea pentru care oamenii ajung in rai.

cu stima

Draga Teodor, eu sunt acasa dar am privit prin ochii unui prieten drag din Spania,si ai unui frate drag din Germania spre tara noastra.


Si eu, iti doresc La multi ani! si Sarbatori fericite!

Iti inteleg tonul si cantecul pentru ca eu stiu unde este acel deal si acel mal si acel lut si acea istorie la care faci referire.

Doina este poate prea eterna si prea metafizica fata de sensul tau, modern, actual, despre tine insuti.

mai bine ai spune in mod direct despre:

,,vioara unchiului meu
ce stia doua cantece
si le canta cand venea la noi
cerand de pe dulap vioara surorii
ce studiase candva notele
la liceul pedagogic,,

la fel de bine te vindeca de dor si imaginea unchiului nostru si talentul sau pierdut in veci in schimbul patentului de electrician de intretinere

acest fel de a spune despre doina, asa cum ti-am sxemplificat eu, este in tonul lui M Dinescu si al lui Nichita Stanescu,

pe cei doi poeti ii vad cel mai aproape de doina fara a o inalta sau a o preamari in defavoarea sesului ei istoric sau national, pentru ca versurile oricui despre doina sunt in pericol in acest sens

doina este in fiecare sunet pe care cel de departe il poate reconstitui despre tara sa

cu drag

merita sa le ...

Dupa un comentariu al lui Liviu N, comentariu de care trebuie tinut cont fara indoiala, spun ca poezia are parti care reusesc sa spuna f mult si cu mult adevar despre poet.
Ceea ce vad ca exterior este versul ,,a corpului tău,, care face ca iubita sa fie posesoarea unui corp pe care il cauti si nu ea insasi. Daca erau sanii sau chiar iubita in intregime era mai in ton cu frumusetea poeziei.

este o poezie al carui stil si densitate merita sa-l dezvolti in continuare, metafore reusite si cu imagini interesante , poate uneori desnse si meritand diluate cu un vers inserat mai simplu, mai firesc

stima)

nimic nu e nou sub soare, si totusi totul e nou , mereu , si impreunarea e aceeasi de 5 milioane de ani ,si de fiecare data este alta, si dragostea, de pe vremea cantarii cantarilor e aceeasi,
un stil este cu atat mai putin esential, in acest sens

merita sa contiuni, sincer

sa-mi spui te rog mai clar despre ce e vorba

cu stima

scrisul tau e mai bun, aceeasi suma de idei si de imaginil, dar parca unele afirmatii sunt deja de marca reala
felicitari

Dupa cum vezi am corectat imprecizia, nu stiam exact ce anume se intamplase.
M-ar interesa ce parere ai tu despre sufletul postmodernist. Ar fi chiar interesant sa scrii despre asta :)

m-ai adus in timpul ,
cel oprit candva de mine
parca nu as fi scris eu
ci singure cuvintele s-au asezat,
la fel acelor petale

c.

din trei randuri, cometariul meu s-a facut de doua pagini, asa ca , vad ca este un obicei deja, l-am postat separat

afli acolo parerea mea foarte pe larg

multumesc, pe cei noi o sa caut sa ii citesc, cat imi permite timpul si posibilitatea,- filozofia statului la Hegel este pe o osatura prea categorica,-


cu stima

al ,,carei,, paradox

O poezie frumoasa. trista, prea trista, dar alcatuita armonic, rime ce aduc muzici clasice de poezie.

Penultima strofa nu distinge destul intre cele doua lumini, a doua creste din ceva care se distinge dar cere o lamurire. ( parere)

In schimb ultima strofa este o metafora al carui paradox este interesant si mi-a placut.

cu stima