cornel marginean

asadar trebuie sa ma documentez intre ciuda si invidie, sa vad ce nuanta face diferenta
revin )

sunt de acord cu tine

stima

Se poate ca singura urma a unei vieti sa ramana asa, ca cea pe care tu ai scris-o aici. Dupa ce toate lucrurile dispar inevitabil si se pierd in amintirile celor ce imbatranesc si ei, singura amintire sa fie acest text.
De ce esti tu singura femeie si ce este cu aeel sapun totusi. E un mister al textului sau asa trebuie sa ramana acest text?

stima

delegatia ta de toamna , a mea de vara, a ta de lucrator , a mea de vizitator, dar adevarul daca il masor tot la tine in versuri este,

pot spune ceva care nu e prea de scris dar hai sa ramaie aici) si intre noi )) am plecat cu impresia ca in galati sunt frumoase fetele foc, nu stiu daca a fost o intamplare dar intregul grup de flacai care eram in vizita am circulat pe acolo mai mult cu gaturile sucite si rasucite decat pe directia inainte)

asa a fost, asa scriu ,

daca ai jucat papusile acolo, cum au fost copii ?)

l-am vazut pe Rudi M. de curand intr-un film despre obiceiurile tiganilor si mi-a placut toata povestea pe care a realizat-o acolo, f interesant

am citit si articolul depre Pier Brice, ai scris cu mare precizie exact ce era de spus despre actor, frumos

poezia ta este cu un aer de tren nasol, si de viata totusi frumoasa , te invidiam citind si as cobora si eu dintr-un tren infrigurat, undeva departe, sa vad lumea si sa imi fie dor de patul de acasa,

depinde de meserie, pentru calatoriile tale libere , sarace, boeme, triste, culte , culturale, personale , publice, prietenesti,profesionale, te invidieez mereu )

stima

Aici te referi si la noi ceilalti care suntem in jurul tau citind.
Mi se apre prea abstract, voit abstract, si nu de stare cum ar parea. E un cifru pe care nu il lasi deloc sa intrevada ce vrei.
Nu te satisface suficient grupul pur neavzut , nestiut din virtualul ideilor de aici. Asa este, este cam inpotirva firii si eu traiesc uneori acest gand.

Nu sunt cel ce iti reproses constructia ), din potriva, poezia ta ma intristeaza , e putin de abandon si nu aderez la asta, adica nu vreau sa aderez la asta, mai repede te simt prieten pentru ca inteleg.

termin cu inceputul , asta e, mai sa uit sa iti spun ca mi-a placut tare textul si m-am distrat copios, felicitari!!

ai lipsit ceva vreme

in calitate de cititor constant al tau iti desenz un trend daca ma lasi:
e mai bun textul cu 15-20 la suta , e o evolutie dar sunt niste aspecte care se evidentiaza:
-prea insistent textul in ideea de baza
- unele deraieri erau bine venite de la un astfel de personaj, prea multa coerenta per global
- prea multa inteligenta -scapata de la tine- si plasata personajului care contrasteaza cu faptele descrise sau dorite
- cam lunga fraze de baza, prea studiata in raport cu lungimea, oricum ramasa cam mare
-cultura generala cam larga si folosita des

cu stima

exista si un mit al oamenilor, nediscutat si neexplicitat, cel al privirii spre moarte. Este o privire cu ochii inchisi. Din aceasta orbire voita, conventionala, teoretica, instinctuala pana la urma, omul vorbeste mult despre moarte, o pune in multe dintre teoriile lui stiitifice, filozofice, o amesteca cu iubirea, cu toate ingredientele vietii lui, poezie, ( e plin poezie ro de texte despre ), teatru, film, chiar in jocuri pentru copii, injuraturi. Si in tot acest timp necrezand nimeni, nedorind sa cuprinda grazavia reala a mortii. Drama individuala, exacta si dura, in realitatea iminenta. Moartea este o notiune sau nu este o notiune sau o urmare sigura a tot ce se desfasoara?
De acest neajuns sufera orice alcatuire literara sau filozofica, chiar orice discutie pe aceasta tema. Pare a fi cu totul o neseriozitate, chiar din partea unor mari filozofi, o vorbire in afara cunoasterii de fapt. O demagogie generalizata.
Poate o tacere, sau despre o tacere, sau o abordare de gen neutru cel putin daca nu intr-un registru al unei modestii despre necunoastere ar fi mai productiva. Nu o teama, ascundere sau o amanare a discutiei ci o anumita constinta a mortii.
( acest comentariu este scris pentru un alt text citit azi si scris cu un acelasi aplomb liber si teoretic spre moarte,- cu voia primului autor comentat il las si aici)

Nu spui de Noe dar de corabia lui in care voi va duceti impletiti prin soarta spui implicit. Mi-ar fi placut dupa ideea irodului sa spui egiptului eghipet, as fi mers cu gandul si la Eminescu, care asa il folosea , si altfel la rodul de care vorbesti.

Poeziile tale cu acest print ma duc cu gandul si cu auzul la moartea licornului, iubit si ucis in somm de frumoasa copila, cantata cu stravechire de grupul Phoenix, in Cantafabule. In general linistea din poeziile tale despre print sunt de natura muzicii de pe acest disc pe care ti-l recomand sa il asculti in aceasta idee.

E o tristete demna si o stare de arhiva a sufletelor in poezie pe care Andu a abordat-o mai mult tehnic, dar am citit cu placere si comentariile si discursul tau interesant, pentru propria ta persoana.

Incep sa recitesc cartea in foileton, felicitari ca o asezi si aici pe poezie. Lucrurile se complica in mintea mea dupa cristalizarea unor idei de acolo.

de multe ori raspicare este
o mare incredere,
o mare iubire
dar si un strigat
cel de singuratate
dezamagire

dar o soapta nu paote fi raspicata
un far in locul lumanarii

poate tacerea sa fie ea mai raspicata
daca se paote asterne , are spatiu si participanti

Am citit ca un arheolog de la ultima ta idee pana la asta , la al 5 lea strat depus de viata ta si de timp in memoria poezei-ro. Nu am reusit sa vad , simt, iau pentru mine clar , din poezia ta, decat ca scrii frumos si cu un talent sincer. Dar asta nu inseamna decat un semn, o parere. Sinceritatea are doua taisuri dar e totusi preferabila azi.
prietenie

nu credeam ca voi fi atent sapte poezii intr-una dar m-ai captivat, oamenii ascunsi in atatea plantute si animalute , bine gasite personajele
esti o poeta dar si o psioloaga

stima

voi privi. )

stima

Ai zabovit aici, ai inteles durerea si ai vazut linia subtire ce desparte viatile de aici, de apoi, eu greu pot sa scriu acum ceva despre timp, pentru ca aici, in aceasta poezie, el s-a oprit.
Cu stima si multumire pentru frumoasele cuvite.

salam si sana este un experiment, mental, temporar si declarat,
,,pentru o noapte ne-am amestecat printre curvele aurolacii ,,
de aceea autenticitatea, chiar propusa, nu se mai asorteaza cu ideile din text , nici nu e necesara autenticitatea dar nici o inventie epica declarata nu e

Textul abunda, prea abunda in metafore, ca o pictura ascunsa sub vopseaua scapata mereu peste detalii.

Bucatile de poem sunt in planul global intr-un usor zig-zag, nu e clar care este principala tema si care este principala linie melodica, inventivitatea si abundenta salveaza pentru cititor asta, adica ascunde

70% dintre idei se abat de la salam si sana, adica ideea de baza, salamul si sana apar ca feliile de paine ale unui sandis, care deci nu conteaza

oricum textul are sare si piper, sensibilitate si anvergura si e interesant,

daca nu e ok , nu baga in seama...

stima

Interesanta pozitia ta fata de o comunicare neimplinita. Dar, cum spui, prima parte a unei cunosteri inter-umane e mereu frumoasa si e mai frumoasa cand ea se implineste si devine o amintire comuna. Imprietenirea si chiar dragostea sunt semne ale cedarii, ale acceptarii unui preludiu incheiat. Mereu unul dintre parteneri e diferit. Raspicarea este a celui direct si sincer.

exista un zig -zag usor instabil printre propozitiile tale scurte care merita, spre calitatea ansamblului, netezit prin slefuire,

unele sunt superbe altele sunt comune

fa-le pe toate superbe, poti)

ai o contradictie amara , cea dintre ezitarea preludica datata de intamplare si raspicarea daruirii spre o femeie, ea : rezultat al acelor intamplari,

de aici incolo insa pare ca relatia femeie simbol doar si inlantuindu-te intre coapse chiar, inseamna actul de privit pentru tine spre Dumnezeu si ce daca unic, cand femeia este unica doar ca cerand samanta, adica o ulcica ce aduce simpla concavitate, adica filozofie cu aer bland dar de fapt prea ascuns egoist

stima

revin spunand ca ai dat o anume conotatie titlurilor de acest fel care acum se razbuna.
nu cred ca este reprezentativ si ca este mult mai jos fata de valoarea poemului.