cornel marginean

Am corectat greseala. Multumesc pentru observatie.

Poate de la florile de cires. Nu stiu de la ce mi se trage, daca as sti as gasi si leacul:)
Lectii daca tin des? Nu prea am inspiratie. Tie iti doresc multa, multa:)
Sa fii fericita! La multi ani! impreuna la o cupa de samapanie.
Cu prietenie.

Ma bucur ca mi-ai lasat semnul zambitor al trecerii tale.
Nu am scris o lectie ci despre o lectie pe care am primit-o si eu. Si in ultima banca cred ca e prea in fata:)

La multi ani si sa ai si tu parte de bunatati, de care iti doresti tu.

De obicei doar citesc cronicile tale, acum fac un mic comentariu :

Imi amintesc de o povestioara auzita demult, pe care nu o uit si care replica actului de blasfemie intr-un mod ce scoate din acest rol fiinta umana.

Un erou, de genul celui din acest roman face un pariu cu prietenii sai, contra fricii, (peste drum de biserica, la carciuma).

La miezul noptii, el trebuie sa mearga in biserica si pe intuneric sa implante un cutit in masa altarului, cutit ce va fi gasit acolo a doua zi drept dovada.

Eroul nu se mai intoarce. A doua zi dimineata prietenii il gasesc mort, cazut langa masa altarului.

Implantase cutitul in masa, insa prin poala hainei sale. Dand sa plece a fost oprit. Speriat peste limite, murise.

Acesta este un motiv, sa nu ii spun mit, care se si emite si se si distruge in aceeasi poveste.

deapre roman : In clipa petrecerii actului de blasfemie eroul se poate considera castigator. Dar in totalul timpului el nu este. Fiinta sa se schimba si ceea ce ii urmeaza in viata sa nu va confirma niciodata valabilitatea a ceea ce a infaptuit. Acest aspect trebuie luat in considerare de cei ce fac, sau gandesc la astfel de lucruri. Nu stiu daca autorul are o pozitie sau lasa un mesaj despre asta.

Laudele pe care le-ai primit pentru acest text sunt binemeritate.

am citit cu interes eseul tau, valabil si trist din pacate
, in curand totul o poate lua razna daca nu se incepe cu adevarat sa se faca ceva

am citit si poezia aceasta sa vad daca ai un stil ca atare din momment ce scrii asa si vad ca esti in aceeasi nota , cu aceeasi structura a poeziei, si aceasi bomba de capat

succes deci ...:)

cam mare incarcatura de imagini shoc, e interesant dar acelasi efect il poti obtine si prin sugestii subintelese,
ideea de a folosi teiul lui Eminescu e prea tusata, stridenta, chiar daca ai reusit sa dezlegi ideea de la gardul poeziei tale
stima

Maricica, ai scris un interviu foarte interesant si cu talent, si raspunsuirle sunt talentate :) fiind date de catre un actor.
Faci un lucru foarte frumos si util culturii noastre.
Cred ca o poza insotitoare era bine venita, actorii sunt oameni publici, ca si politicienii, si e necesar acest reper al imaginii lor.

Felicitari si Craciun fericit.

interesanta epopea, ai talent si la proza ca si la poezie,

ce ma mira, ca in cealalta cronica apari si povestita si fotografiata de Daniela iar tu nu pui nimic aici de ea, e o mica discordanta ca si co-autoare a aceluiasi moment pentru noi cititorii care nu am fost acolo.

stima

iti doresc sa vina zilele pe care le astepti


cu stima

un poem impletit ca o funie intre cele doua sfori care iti leaga viata de viitor, o iubire ce nu pleaca indeajuns si una care nu vine indeajuns dar amandoua sunt necesare, una ca referinta si alta ,cea de acum, ca gust al painii ce este pentru tine iubirea.

imi pare ca prima este ireversibila si te alinti cu ea totusi, a doua este prezenta si o privesti inca liber, nu te conduce asa de intens, este poate mai inteleapta

oricum nu cei doi barbati conteaza asa cum tu afisezi in titlu si peste tot ci cele doua iubiri pe care tu le produci in reciprocitate cu iubirile lor, asa se deduce din relatia ta permananta cu ei dar si cu tien, sunt aici 4 personaje, cei doi iubiti si tu si apoi iarasi tu ca si poeta povestitoare

are o coerenta placuta textul si o liniaritate usor devenita din abandonul tau si lasi si o ideea mica de extrapolare a viitorului, acum la a doua iubire esti limpede si pregatita sa intelegi ca iubirea e repetabila cu repetarea ta prin si printre etapele vietii

Sa gasesti tu acest poem in marea de poezii, undeva pe un deal al continentului poeziero, la fel monumentului acelor eroi, uitati de fapt, pentru care ai scris asa frumos acest comentariu.
Cuvintele tale au ajuns la ei, au ajuns in paradisul lor.

cu prietenie sincera

Ai reusit sa te intorci pe dos, singura, prinzandu-te asa cum bagi mana prin maneca, parasindu-te tu insati prin gaura glontelui si fiind de partea cealalta, intr-un fel de univers paralel, de dupa moarte.
E tare ideea, de rasunet, la fel ironia finala , ce nu e insa la inaltimea medie a poeziei.

Am inteles de la inceput despre ce foaie este vorba dar nu cred ca este bine sa te referi la acel act al istoriei noastre, nu numai literare, asa, nici macar prin apropiere, pentru ca nu se cuvine.
stima

acest stil de continuare a versului cu ruperea ideii e f interesant dar mi se par prea scurte versurile pentru a fi o reusita sigura, cam 2/3 din zig-zaguri au reusit,

vorbesti mereu despre moarte...

cu femeia care seamana cu o bere sau berea cu contur de femeie mi-ai amintit de reclama pentru berea verde germana, in care o silueta excelenta : dansand, devine o bere transpirata)

in textele tale imi place descrierea simplitatii unei vieti mai putin confortabile din p d v material si acel fel de a fi liber de prejudecati in fata indeferent a ce se poate intampla

stima

(de-as avea banii lui Andu as pune la bataie un concurs pentru cea mai zglobie descriere a prostiei )

de obicei astfel de texte se scriu in urma unui contact aproape sexual) cu prostia,ceea ce da starea de a scrie, in razbunare, dar vreau sa spun ca nu are nimic efect in acest caz

textul e prea colaj din diverse idei legate acum pe tema prostiei

zicand foaie cred ca te referi la prostia scrisa , cea din opera celor ce scriu pe undeva

stima

domnul Manolescu are un stil poetic conturat si ca urmare scrie asa , ceea ce este mult mai mult decat a fi zburdalnic si a scrie versuri cu o mitraliera literara, racordata la dictionarul limbii romane,

poezia are o liniste, a unei resemnari optimiste, abordata realist si sincer

nu inseamna ca resemnarea si intelegerea unei varste nu pot forma ideea unei poezii ci numai dorinte de tip hip- hop scrise pe pereti sau strigate in public

ma bucur ca mai apar si astel de poezii la recomandate

s-au spus cam toate
imprumutul din cererea cuiului are o rastalmacire care continua ideea poeziei, cand se anunta de fapt incheierea suspansului prin surpriza interesanta ce urmeaza, si nici nu este credibil , un cui se cere pur si simplu si se plateste sau nu, si nu se returneaza niciodata, nu il ai si il ceri
cred ca imprumutul este si o replica neclara data mesterului prin a-i prescrie si lui folosirea cu acealsi scop al cuiului adus inapoi
are prea mult sens cuvantul si cred ca merita scos
altfel, felicitari pentru poezie

e o mare surpriza, sa gasesc un comentariu la aceasta poezie,
zambesc cu optimism pentru ca cele cateva randuri ale tale au valoarea unui tren (chiar marfar ) de comentarii,

aduc aici si comentariul insotitor de pe pagina d-nei Gold , ca sa capete caracter bibliografic, sa nu se piarda
-
,,,,Eseul pe care l-am inceput aseara despre paradisul eroilor, cel ce ma ducea spre o idee filozofica, fara prea mare rost, cred, s-a topit incet intr-o poezie.

E gandul meu , de privitor, din publicul privitor, la o ceremonie, la Monumentul a 11.000 de eroi ce dorm din 1944, pe un deal, aproape de localitatea mea natala.
Toti disparuti pe cateva sute de hectare, in cateva saptamani de lupte si toti inca nu aveau 20 de ani, era ultimul leat al razboiului.,,,,

cu stima si apreciere

e frumos ce ai scris si iau aminte,
ce a spus Heraclit este mai mult decat filozofie si poezie la un loc, voi tine minte aceste cuvinte,
nu ar mai fi de adaugat nimic, sau toata poezia lumii )

stima