Cornel Ghica

da, citatu\' e din Coran , II, 23.
lu\' Gide, la \"Fructele Pământului\", am încercare să dau un răspuns.

îți mulțumesc pentru trecere, pentru fina-ți citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

bătrâne Hun,

poetu\'-i acasă și așteaptă să vină lumina.
acu\', nu-i nici prea viguros, nici prea plin (de viață), nici foarte proaspăt, nici prea energic, dar se \"menține\" (acolo, mereu pe aproape).

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

...și tuturor celor care au contribuit din sinea lor înspre sinea noastră.
un eveniment care a început să crească, o treaptă înspre civilizație, bun simț și profesionalism (curat înțeles).
mai e nevoie de un moderator pe măsura și această \"expoziție\" poate ajunge cel mai important eveniment de poezie din România.
vă recomand și vouă (celor ce n-ați știut, celor ce n-ați fost acolo, celor ce n-ați vrut), mergeți la Sbiu și gustați argoticu\' nectar, civilizați-vă și bucurați-vă.
felicitări și bravos vouă, armată de sibieni cu Părintele-Căpitan.

cu respect, Cornel Ghica

în prima parte, e o iarnă reușită (din punct de vedere al imaginii-mesaj), re-simțibilă din interior înspre un exterior ciuntit (lipsit, aș spune).
mi-o\' plăcut \"copacii dezvelind ca cerșetorii / cioturi spre cer\".
am remarcat și \"ceața (care) ne-mbâcsește sufletul\", dar nu sunt de acord cu (exprimarea) \"se prelinge\" - poate găsești ceva mai bun, mai altfel, mai aproape de starea (fizică a) ceții.
\"singuru\' corb\" e ok, ca punct de susținere și echilibru, ca vers-material de care te poți agăța într-această stare; e un vers de trecere bine creionat.
nu (prea) mi-o\' plăcut \"eu\"-rile, așezate între \"iar\", \"așteptare\" și \"speranță\", poziționate într-un fel de bol, în care găsim, la vedere, \"ger\", \"flori\", \"fructe\", \"soare\", \"ninsoare\". alegerea acestor simboluri, ordinea lor, amestecarea acestora într-o stare (sufletească), nu mi-a dat un răspuns-senzație/sentiment la ceea ce aș fi vrut să se-ntâmple în finalu\' acestei ierni.
e o încercare de ieșire, dar nu spre o găsire, ci spre o altă intrare-așteptare.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

în opinia mea, este mai mult decât o (simplă) statistică. este un semnal de alarmă (oficial, aș spune).

nu intru în detalii și-n interpretări (statistice și contextual-subiective). sunt curios, după acest demers, după această \"oficializare\", cum se vor împărții bucatele, care vor fi noile \"tendințe\" și grupuri/grupări, care vor fi re-acțiile \"celor vizați\"


te felicit pentru (acest) curaj.

cu stimă, Cornel Ghica

nu e necesar (deja) să murim, pentru a exprima o doxă.
nu mi-o plăcut, în calitatea mea (ne-calitativă, nu?) de cititor, de alegător de fructe, acel preee-lungit preee-ludiu din prima strofă.
ce tre\' să explik? mecanismu\' interior al ne-plăcerii mele? factorii principali sau secundari?
în opinia mea, poezia putea începe (mult mai bine) direct cu strofa a 2-a.
nu vreau să te necăjesc barosAne, dar nu sunt un fals-obiectiv. sunt doar un mik consumator subiectiv.

cu stimă, Cornel Ghica

prima strofă - NU

putem vorbi de adevărată poezie a la asztalos, de la strofa a 2-a încolo. putem vorbi de un \"găsibil\" final amestekat-curcubeusian prin \"aerul înoată / și zboară apele\".
putem vorbi de o strofă de referință, în opinia mea, strofa lu\' \"așadar fratele meu grijuliu / cel mai sănătos / e să fi mic / și dat dracului de viu / să mori de angelic de bucuros\".
ce fain sună \"să mori de angelic de bucuros\".
mi-o plăcut.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

frumoasă desfășurare de la \"fiecare cu blogul lui\" pân\' la final. (cred că) primele două strofe sunt rupte de restu\' textului și nu-și au locu\' aici.
am remarcat, în mod deosebit, \"departe / aproape / niciunde / iubire // categorii / în care / păsările / nu pricep nimic\".
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

e o țâr\' mai mult decât o inconștiență luxoasă (sau luxuriantă desfășurare a vieții). e o naturală alegere dinspre interior înspre exterior, tânjită și fruct-ificată (atât după soi, cât și după temperament / temperatură / anotimp al existenței).

(yo)cred că suntem vinovați când NU râvnim, din când în când la câteo poamă interzisă...

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

când îți citeam poezia, ascultam (în același timp cu \"oama care nu-și găsește locu\'\"), paco de lucia - zorongo gitano, și începusem să mă pun (serios) cu gându\' pe cele \"protestate\" (de tine) \"împotriva trecerii anului\".
chiar așa, mi-am (s)pus în gându\', \"eu cum să te mai simt venind?\"
și chiar așa! de la mijloc la final, textu\' curge cu ușurința unui poem reușit (poate puțin umblat la \"irizez dezastruos zarea\" - da\' cred că-i un rău-hop necesar).
mi-o plăcut și \"Nu cred că dacă ai veni te-aș simți venind. / Dar dacă flacăra tremurătoare ar mai fi / și te-aș simți venind...\"
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

prima strofă e (parcă) din alt film (sau alt episod). urmează o descriere limpede, fără briz briz agățător de alte gânduri.
din acest întreg, mi-o plăcut (tocmai) liniștea din juru\' cuvintelor. transmiți un sentiment ciudat, simplu și sincer.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

un titlu\' superb, dar...
ceea ce urmează nu se ridică, din păcate, la nivelu\' dorit (de mine, ca și cititor, în primă fază, de titlu-poezie).
poate că poezia este asimilată (de unii) ca o așteptată desfășurare, încadrată sub un anume tipar și transmisibilitate, însă, când mă izbesc de deja-vu-isme, de ne-găsite originalități (sub pretextu\' originarității)) și de ne-descoperite sensuri noi, nu pot \"sări\" într-o exclamtivă bucurie (interioară).
am oroare de stern, dar îmi plac \"lămâii în floare\".
nu-mi place (delok) \"mireasma de patimi\", dar (olecuță) am tre-sărit în scaun la \"sufletul alăturat / nisipurilor crude\"
ca să nu mă (mai) lungesc: un titlu\' SUPERB, o poezie care (se) trece.


cu stimă, Cornel Ghica

când scrii, rămâne ce vrei tu.

când citesc, rămâne ce (și cum) vreau eu.


cu stimă, Cornel Ghica

în afara lu\' dumnezeu-nenumărătoru\', această poezie, transmisă la limita unei treceri dinspre inedit înspre banal (înainte și invers), mi-o plăcut pentru aspectu\' ei liniștit/liniștitor, dincolo de aparența \"sezonului rece\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

e un text scris acu vreo 15 ani.
pentru vremea aia (poate) era un experiment, acu deja îl citesc altfel (cu un fel de drăgăleșenie, aș spune).
cât despre calități (inferioare, superioare) vă las pe voi să vă exprimați în timpu\' vostru. oricum, fereste-te să (mai) dai verdicte calitative (sfatu\' meu). s-ar putea ca alții să nu \"perceapă\" întregu\' raport.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu stimă, Cornel Ghica

asta cu muștele și albinele e știută, simțită, întoarsă pe toate fețele (lumii ăsteia și acestui site). pe mine m-o \"atras\" \"mâna întinsă a potrivnicului\" - lași aici o cheie bine-pitită, părerea mea.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

începi bine, te desfășori la fel de bine, pân\' la \"și-mi spune / vezi\" - sincer, mă așteptam la un fior scurt, un curent rapid și de-o intensitate mai mare.
(iar) când m-ai luat cu \"s-a mai ușurat pământul\", deja m-ai pierdut.
(părerea mea) concentrează mesaju\' și desfășurarea din ultimele 8 versuri, păstrând (totuși) ultimele 3 versuri, sunt foarte bune.
o poezie (aș putea spune) pe gustu\', stilu și gându\' meu.
vezi ce faci (și) cu titlu\', prea ne-nimika este. găsește unu\' pe măsura textului.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

nu știu cum arăta prima variantă, dar din astă variantă mi-o plăcut întreaga linie pe care ai trasat-o pe mijloc.
poezia începe bine \"doar cînd te simți singur și uitat\", (încă din titlu) dintr-o negare spre un a fi fost eu, și se termină la fel de bine într-o \"amintire / pe care mă cațăr / pînă la el\".
un text fără oscilații (prea mari), singura chestie deranjantă (în opinia mea și-n auzu\' meu) fiind \"aspiratorul\" (inspiratorul mi-ar fi plăcut tare mult, sincer).
un ansamblu reușit, o stare bine-redată într-o poezie.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica

angela,
e o poezie (să-i spunem) patetică pentru gusturile (și fițele) de acu\'; e un text scris în urmă cu 15 ani. începusem să prind gustu\' nimikului din juru\' meu.
m-am gândit că n-ar strica o amintire și-o iubire pierdută.

răzvan,
da, infinitu\' \"la infinit\" are un \"același sens: Te iubesc!\"
nimikul, de oriunde l-ai lua, oriunde s-ar afla, poartă în el \"întregu\'\" TOT.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.
vă doresc un an bun și bogat.

cu respect, Cornel Ghica

pornind de la ideea (experiență de viață) că cel mai previzibil lucru este imprevizibilu\', pot spune (nu?) că nu certitudinea influentează incertitudinea, ci invers; dat fiind că incertitudinea este determinată, desfășurarea evenimetelor care vor asigura această incertitudine este fixată și inevitabilă.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica