Cornel Ghica

1. Re-citind (acum) forma acestui „să-mi satur dragostea” (titlul nu prea inspirat / inspirant, în opinia mea), mă gândeam la acel „300” inițial și mi-a (mai) venit o idee.
Ce-ar fi dacă (?)

300 de ani
ca 300 de spartani
îmi va trebui
ca să mă lupt
cu Iubirea
să mă satur
de dragostea ta dar

dar până atunci
mă va roade Gândul
unul câte unul
într-o bătălie care cumva
o să dureze
mult mai mult

2. legat de retragerea ta, nu cred că este un gest frumos (sau elegant) vis-a-vis de cititorii tăi. Cât timp ai vizionări (și aici nu mă refer la numărul lor) și vrei să păstrezi un (minim de) respect pentru cei care te citesc, nu cred că este „indicat” să te retragi (de oriunde te-ai afla). Gândește-te că sunt puțini poeți (aici și oriunde în mediul poetic românesc) care-și RESPECTÃ cititorul / cititorii.
Acesta este unul din (marile) motive pentru care poezia din România nu mai reprezintă (aproape) nimic: lipsa de profesionalism și de respect al poetului.
Restul…ce se-ntâmplă între noi, nu (prea) contează.
Baftă! O să te urmăresc în continuare.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

nu-nțeleg de ce această poezie a trecut (brusc) la „atelier”; dar, mă rog, gusturile unora nu se discută, se execută.
m-am oprit să las un (mic) semn (de bine) pentru interesanta idee (întru vizualizarea ei ne-așteptată) exprimată (destul de) frumos, dar și pentru acel minunat simbol (în opinia mea) „perna cu dantelă” – este, într-adevăr, un simbol reușit pentru „cât ați iubit de mult?”.
Frumos.

Cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

nu mă așteptam ca Fericirea să moară de sida, neprotejată în fața lui Dumnezeu și a oamenilor.
las un (mic) semn pentru această moarte (ca orice moarte) ne-așteptată.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

întotdeauna, când îmi re-citesc (orice) poezie, descopăr \"cateva scartaituri\". e un defect? e o calitate?. nu-mi dau seama de unde și pâna unde, dar, în cele din urmă, mă gândesc că doar cititorul poate decide îmcotro o poate lua orice poezie.
dacă am ajuns să scriu (și) tecste bune, înseamnă că am mai făcut un pas...

mulțam de trecere și de citire.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

o poveste de iarnă liniștită / îmblânzită, frumos sculptată dintr-o \"haită de lupi / care mai de care dihanie\".
mi-o plăcut acest sunet în versuri auzindu-se din gândul care \"zboară hain către tine / la trupul tău moale ascuns / la țâțele tale virgine\".
o poezie reușită, singură, așteptându-și \"agale cosița\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

interesantă \"viziunea\" psalmului tău, interpretarea, întru salvare, pe care încerci s-o dai acestei lumi în care trăiești și din care trăiești.
am remarcat începutul bun, cu acel \"salvează-te singur / în mersul pe ruinele lumii / există pericolul împietririi\".
pe parcurs, poezia devine previzibilă, diluându-și esența poetică, nu și ideea primă.
sfârșitul pare să recupereze terenul pierdut și revine cu acel \"de aceea nu se mai sfârșește lumea / nu mai vine apocalipsa / pe pielea mea e scris / salvează-te singur\".
fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

un 2008 care începe să se \"deseneze\" (destul de) promițător, liniștit, \"ca o briză venită din Marte / ca un aisberg lovit de vâsla lui Noe\".
mi-o plăcut, în mod deosebit, acest 2008 care \"seamănă cu nudurile lui Modigliani / -fete tinere-care la următoarea privire / ajung la marginea pânzei / ținute doar de convexitățile conturului / și o talpă ca o patină ce pleacă spre voi / dăruindu-vă sensul adânc\".
fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

emil,

da, este un remember al unor vremuri în (ceva) ritm de Billie Jean. de multe ori, (re)ascultând melodia asta, întâmplător, îmi dau seama ce sunt distanțele și cât de mult influențează ele percepția.

carmen,

e mult mai la-ndemână simplitatea și naturalețea pietrei, decât complicata iluzie și falsa abordare a diamantului. întotdeauna am preferat 3 începuturi unui final pre-vizibil.

vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.
vă doresc un AN cu 2008 bucurii (mici și dese), sănătate și noroc.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Pericle,

totuși, e bine să fim precauți și să plecăm de la condiția omului-câine, pentru a putea, din aproape în aproape, să descoperim \"sentimentul frumosului\".
da, este o poezie tristă, aproape fără de găsire într-o iarnă din care aud (doar) \"copacii / trosnind de frig / în zborul unui corb\".

Maestre Vasile Munteanu,

până și \"falsele sărbători\" au ajuns să fie falsificate, din ce în ce mai prost, din ce în ce mai departe...aproape că nu se mai văd: nici iarnă, nici frig, nici oameni.

onorat de prezențele domniilor voastre.
vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.

cu respect, Cornel Ștefan Ghica

las un (mic) semn (de bine) pentru \"mi-am făcut eu unghiile mov, ți-am dezbrăcat cămașa. obosisem de atâta roșu. ești nonculoare, anost, dar ești prima piele pe care am reușit să o îmbrac\". mi-o plăcut acest pasaj reușit (în opinia mea) deși cred că ai mai folosit această \"desfășurare\" într-o altă poezie.
fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

\"ca și cum\" e un instrument, pe care l-am ales pentru că așa-mi \"suna\" (mie) mai bine, mai frumos, mai aproape de ideea primă.

mulțam de trecere și de citire.

Sărbători Fericite și liniște în suflet.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

las un (mic) semn pentru \"Un preot mi-a spus că gurile se astupă / Cu vinuri învechite în timpul holocaustului\".
mi-o plăcut aceste două versuri, de referință (în opinia mea).
succes în continuare.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

o poezie cu suflet, care-și trăiește (parcă) o logică rațiune, ca o virtute între (până la urmă) două suflete din care \"nu vom obosi niciodată să fim oameni\".
interesant acest Mult spațiu întru Puțin-încăput destin vizualizând / simțind dimensiuni aici și dincolo.
am fost atras (bine-nțeles) de Unicul spațiu sufletesc al sufletului, deschizătorul și închizătorul enumeratelor spații care \"nu se întorc în ele însele ca acele spații riemanniene toroidale möbusiene ci preferă să fie foarte ordonate\".
o poezie în care \"e mai importantă întrebarea / despre spațiile sufletului despre spațiile matematice ale sufletului despre cele istorice / despre cele geografice despre cele sufletești ale sufletului\".
felicitări.

cu respect, Cornel Ștefan Ghica

las un (mic) semn pentru \"și scuza existenței noastre / prost crescute / în Dumnezeu\".
mi-o plcăut (mult) acest meta-contur re-dat în ultima strofă.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Este un subiect bine-ales, într-o actualitate și realitate etern-românescă.
mi-o plăcut această poezie gravitând (matriarhal) în jurul lu’ „Mama Nuța”, acest spațiu descris realistic într-un sat care „va pieri înecat în aburii băuturii”, precum și acești mioritici „tăindu-și degetele de parcă ar fi avut altele de schimb”.
Interesant și acest / acel „Eu” care „atunci” nu știe, căutând istorii de care să se poată lega, într-o neplăcută dez-orientare, lipsit de repere într-un loc (deja) reperat „unde ne strângem seară de seară și povestim / câte-n lună și-n stele vor putrezi”.
Finalul (pare) să găsească eternul-românesc răspuns: „eu atunci nu știu că în corola ochilor tăi calzi și blânzi / viermele alb se va răsuci hămesit. // Căci dacă aș fi știut, am fi plecat în America!”
O poezie care exprimă (în opinia mea) o dinamică pur românească ( în percepții, concepții și stil de exprimare / desfășurare).
Frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

o poezie \"de ținut minte\", \"precum cerneala răsturnată din călimară\".
cu excepția primelor 4 versuri, mi-o plăcut întreaga desfășurare poetică. strofele 2 și 3 sunt de referință (de excepție)
mă bucură această re-întâlnire cu originalul tău stil de exprimare și percepție.
felicitări.

cu respect, Cornel Ștefan Ghica

m-am oprit pentru a lăsa un (mic) semn (de bine) versurilor \"iubindu-te / am îmbătrânit chipul mamei mele\".
mi-o plăcut această (ultimă) trecere, într-o duioasă abordare feminin-maternă.
fain.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

un \"experimental\" de primă-mână în (mă repet) reușitul și originalul stil valeriu-palic.
deși pare (mai degrabă) o compilație, întreg ansamblul - acestor \"dansuri de societate\" desfășurându-se într-un bmw simbolic și prea rapid în treceri - este legat printr-o tehnică frumos mânuită de către autor.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

cam asta / așa se-ntâmplă (din păcate)într-această verandă agonizant-înghețată...
...și sunt destul / destui de multe / mulți care fac pipi în oliță (și mai sunt și recomandați precum un tratament cu pișat de poetă / poet mare).
un mesaj care (oricum) nu prinde. felicitări pentru (micul) curaj.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Cristi,

În primul rând bine ai venit în pagina mea.
Cât despre poezie: finalul primei strofe este o „găselniță” (aș putea spune) la „modă”. „saliva” asta văd / citesc că ne băloșează și ne atrage (pe toți) spre sentimente, stări, senzații de percepție ciudat-instinctive.
Nu știu ce este original, dar am încercat să transcriu (doar) descriptivul acestor gânduri „pre-linse”.

Silviu,

Da, este (într-un fel ne-voit) o baladă modernă a unui (vechi) bărbat iubind o (veche) femeie, într-un (mereu) alt spațiu și timp, privind (de fiecare dată) același paradis.

Vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.
Vă doresc Sărbători Fericite și liniște sufletescă.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica