Poezie
lasă-mă să văd cum te dezbraci în paradis
1 min lectură·
Mediu
lasă-mă să văd cum te dezbraci în paradis
de hainele roșii
ca o crăciuniță murdară de sânge
plictisită să mai aștepte dumnezeul promis
în fața unui brăduț și a unui pachet cu prezervative
nimeni nu va afla că te-am văzut liberă
și goală
și întinsă pe capota mașinii
cu motorul pornit
cu fața spre lume zâmbind
ca un gând prelingându-se prin salivă
până la asfalt
* * * * *
lasă-mă să văd cum te dezbraci în paradis
în dreapta mea
pe șoselele acestui întuneric fericit
tu
mușcându-ți buzele cu niște sunete sângerii / cu ochii încolăcindu-mă până la oase
eu
privindu-te / mângâindu-ți sânii
coapsele
ca un totdeauna desfăcându-se-n oglinzi retrovizoare
032.948
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cornel Ghica
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Cornel Ghica. “lasă-mă să văd cum te dezbraci în paradis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornel-ghica/poezie/1759619/lasa-ma-sa-vad-cum-te-dezbraci-in-paradisComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AAabcdef✓mi-a placut modul asta de iubire aprinsa, cu dezbracatul si toate celelalte chestii intime. :)) pot sa te felicit pentru imaginea din finalul primei strofe, este foarte originala. :) un text bun. ihim.
0
SPa omului modern și romantic incurabil. Sărbători fericite și luminoase!
0
CGCristi,
În primul rând bine ai venit în pagina mea.
Cât despre poezie: finalul primei strofe este o „găselniță” (aș putea spune) la „modă”. „saliva” asta văd / citesc că ne băloșează și ne atrage (pe toți) spre sentimente, stări, senzații de percepție ciudat-instinctive.
Nu știu ce este original, dar am încercat să transcriu (doar) descriptivul acestor gânduri „pre-linse”.
Silviu,
Da, este (într-un fel ne-voit) o baladă modernă a unui (vechi) bărbat iubind o (veche) femeie, într-un (mereu) alt spațiu și timp, privind (de fiecare dată) același paradis.
Vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.
Vă doresc Sărbători Fericite și liniște sufletescă.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
În primul rând bine ai venit în pagina mea.
Cât despre poezie: finalul primei strofe este o „găselniță” (aș putea spune) la „modă”. „saliva” asta văd / citesc că ne băloșează și ne atrage (pe toți) spre sentimente, stări, senzații de percepție ciudat-instinctive.
Nu știu ce este original, dar am încercat să transcriu (doar) descriptivul acestor gânduri „pre-linse”.
Silviu,
Da, este (într-un fel ne-voit) o baladă modernă a unui (vechi) bărbat iubind o (veche) femeie, într-un (mereu) alt spațiu și timp, privind (de fiecare dată) același paradis.
Vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.
Vă doresc Sărbători Fericite și liniște sufletescă.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
0