Poezie
scrum căzut din țigări
aproape remix – după Mihai Gruia și Eminescu
2 min lectură·
Mediu
am așteptat
Departe sunt de tine și singur lângă foc
am așteptat ieri
așa cum
aștept și azi
Petrec în minte viața-mi lipsită de noroc
aștept. aștept. aștept
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit
bufetul s-a descleiat
de mult s-a dezmembrat
nu a mai rămas
nimic
nici măcar o amintire
prețioasă
sau nu
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit
*
bitul
este unitatea de măsură
pentru
cantitatea de informație
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeșteptând în față-mi trecutele nimicuri
bufetul nu este
nici măcar
egal cu un bit
cu daphnia
cu melcul de livadă
musca de casă
plopul tremurător
nici măcar
atât
Cu degetele-i vântul lovește în ferești
*
aștept
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor povești
aștept degeaba
Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci
substanțele sensibilizante pot provoca
prin inhalare
sau
prin contactul cu pielea
o sensibilizare
Cu brațele-amândouă de gâtul meu te-anini
Și parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
ce ne facem
dacă e vorba
de sinusuri?
de sinusuri
complexe
sinusuri
ușor inflamabile
foarte
ușor inflamabile
să nu mai vorbim
de inhalarea
însăși
Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți,
În sarutări unim noi sărmanele vieți...
*
O! glasul amintirii rămâie pururi mut
să nu se inhaleze
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut
Să uit cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult...
să se evite
atingerea
să se evite
căldura
primită reversibil
temperatura la care este primită
acolo
Voi fi bătrân și singur, vei fi murit de mult!
acolo unde
începe să se descleieze
așteptarea
acolo unde
încep sânii
053723
0
