Poezie
MUZA
1 min lectură·
Mediu
cu mâinile carbonizat copac
sub visul existențelor trecute
mă cauți.
mă străbați.
eu pajiște în primavară.
cărbune, aur,
privirea-ți smulsă stelelor
m-atrage-n lumea lumilor,
lăuntrică,
cu miere,
frângându-mi rând pe rând mistere
cu sânge din sânge mă rupi
zvârlindu-mă-nlăuntru unui demiurg
ce ți-a șoptit inima
și mă învăți să creez!
023.079
0
mi se pare ironic cum nu merge tocmai la un text inchinat muzei! :)