corina dragomir

tot mai inflamator tocmai inflamator tot mai inflamator tocmai inflamator tot mai inflamator tocmai inflamator tot mai inflamator tocmai inflamator tot mai inflamator tocmai inflamator tot mai

cînd ne servim cu plăcere lucruri concrete ne băgăm unii altora degetele-n ochi cerem întruna argumente suplimentare cuvîntul nostru se rostogolește, ne orbește. demonii metalurgici ne

conform mortului, îndoliații sunt chemați de la poartă pipăie poalele hainelor și sporovăie cu picioarele încrucișate ploaia de primăvară nu poartă doliu spală lemnul moale și găina de dat peste

de cativa ani dorm in pat cu un filozof in baston. insa, pana nu demult, mi-am dat seama ca el ca mai toti tortionarii este lucid si aparent sobru neconvivent in tandemurile oximoronice cu viata

plictisul va fi invariabil mai tîmpit într-o bună zi din cu totul alte motive. o să mă aflu indiferentă la o emoționantă vizită, o ființă îmbracată gros de acord să armonizez fusta de piele

I.fosnetul elegant al fustei de satin inalta pe trotuare frunzisuri uscate vatmanul cu ditamai burdihanul iese in fata casei de abonamente zdreleste pietricele-ntr-o batista. II. vatmanul

părtașă la sunetul coroziv, o imagine străină cu mîna dreaptă ridicată înainte sub aerul greu Și mintea buimacă ia traiectoria sursei valoroase chipul se desface de trup. Secțiunea

să mai pufăim frate solomon tutunul face bine la pulmon să fim exuberanți bând tequila -n sonde-năltuțe verde clorofilă să proslăvim țicneala sensibil oșilor pe contra-voci ciudățele am ales

Aceleași nedreptăți cu rezonanțe prelungi comandă direcția norilor fumurii peste oameni încleiază gesturile neobrăzatului de-o fi o treabă chinologică sau cine știe călugărul tot trece cu grijă

în ciuda unei analize cît se poate de atente a mișcărilor cuprinse de letargie, gesturilor, mimicii, vorbelor ce-o inundă povestea vieții mele se umple de făcături ieftine regretabile nu sunt

eu am sa vin seara sa-ti adorm sinagogile cu fata la enoriasi numarul orbilor continua sa nu mai insemne nimic spectacolul acestor imbatraniti oficiali ai lui dumnezeu stiu nu va fi

mă învîrt fără rost. de lecturi m-am cam săturat. voi acționa autocorectiv. mă oblig să fiu atentă la mesajele din realitate. Mă uit la opinion-makers îi ascult la buletinele de știri. ciorchini de

teoria indoielii da nastere la lucruri oribile din anticipatie extinsa in nebunie prilejuirea intuitiei provoaca contrazicerea ei oponentul careia, constituit, va fi circumscris. teoria

fac milieu din macrameu doua noduri flexibile in directii opuse. sunt traditionala. cultura-vura portharta orala. impresariaza- ma. aveai o fusta mini un creier mini te numeai mini in

Visul Plutesc in infinit, Soarele imi incalzeste aripile Ma afund in nelinistea universului, Strapung aburul neantului cu adierea bratelor Ma opresc in verdele pamantului Simtirea mi-o

Colecționam ce v-am zis în titlu. N-are rost să mă repet. Îmbinam bulgăroii pe parchet ca să iasă ceva dar uneori ieșea alteori nu. Scăpăram bățul de la un chibrit de brăila pe catran și flăcăruia

>krovvy skies, devotchka< prin webcam unul in fata altuia. poate ca e mai greu. o atingere cu dintii aia mici de potaie. asmuti inimioara autocolanta de pe ecranul de 19 mm. asta-i cam ca

dupa a douazecea flanela inca dardai sunt un fleac de muiere. indur mai greu pauza lunga, inocenta obscura a bunei dispozitii si toate deliciile vestimentatiei chic. voi scapa de

Vișec e un blond spălacit de la spaima lui că o să facă el o dată pîrnaie la poarta albă Vișec urăște camera de lucru politichia din penitenciare televizorul aprins și apa boalcă Vișec

posibil o vergea să te lovească fără milă delicatețea de modă veche, iar eu, mostră a unei copile oacheșe cu fața întoarsă pe față străvezie, nemișcată parțial, un deget tresare în această

coreea de nord, o brutărie militară marchează linia de front raze maronite, soare-croissant. miliția medicală solicită o disperare de cauză nevroticii sunt retrași. în rezerva de la et. 5