Mediu
Visul
Plutesc in infinit,
Soarele imi incalzeste aripile
Ma afund in nelinistea universului,
Strapung aburul neantului cu adierea bratelor
Ma opresc in verdele pamantului
Simtirea mi-o alina
nelinistea furnicilor si zumzetul albinelor
Ating clipa de nemurire,
In care descopar nociva stare de irealitate existentiala.
Ard in neputinta,
Flacara ma pustieste,
In definitiv sunt eu insami
o raza de universalitate
in imaginatie comprimata.
Dualitate non-existentiala
Nerabdare aprinsa de voci,
sunete,cuvinte mormaite,
eretism,pulbere,scrum
in nefiinta.
00548
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- corina dragomir
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
corina dragomir. “Visul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corina-dragomir/poezie/76476/visulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.