Poezie
X
1 min lectură·
Mediu
Cea mai tainică noapte pripită în oraș,
monoloagele norilor, ruperea lor, bubuituri drepte
Și se mai întunecă cîte un mire, mai umblă o vorbă
ca o damigeană de rachiu la pomană,
Tasmalia se tot dăruiește pe oriunde apucă
în acel ceas viața dispută îndestulată paradisuri lichide
în acea judecată încapi tu și ispita
unicul osîndit la incidente rușinoase
care pierde un pariu, pierde o nevastă și pe drept pierde
anatomia săvîrșirii păcatului vorbește mai cu seamă
despre lăcomia ta
roagă-te să nu-ți mai placă băuturile
care nu-ți potolesc setea
întreab-o direct dacă are în plan să se mîntuiască
dacă va mărturisi
jurămintele vor trosni în piept înainte de a fi răscolite
ai intrat într-o stepă de speculații migratoare
ești o locomotivă nervoasă și știi negru pe alb c-o să obții
ce-ți dorești
visurile tale sunt motorina, dogoarea din cap se întoarce
primejdia înduioșătoare deschide burta delfinului
și se mai întunecă cîte un mire
067126
0
LA
