Cont șters

citit, da, e multă poezie aici,

”Și-n tine freamătă adânc amiaza.

Nu-i nici tristețe, nu-i nici bucurie.”

citit, mi-a plăcut,

mi-a plăcut aici ”ce-i al meu se pune singur

de-o parte și pe urmă se și leapădă de mine, ” este cool (dacă tu ai zis asta :)

în rest, un coctail de tot ce vrei aici, am avut o tentativă pe la mijloc să renunț , apoi am zis, nu, nu renunț :)
mai bine hai să o iau iar de la capăt, și am reușit,

aici cred că e clișe, am mai citit la cineva pe site așa ceva ” îmi tatuam pe partea trupului de jos toate numerele de telefon ale iubitelor”

și tot clișe mi se pare aia cu energia negativă ” doar puzderie de vibrații de energie negativă”
Common people ( I hope you don”t buy the tales about pozitive and negative energy :)

nu ar fi recomandat textul pentru prima pagină ?
cu adevărat e poezie aici , plus rezonează cu mai toți care am crezut sun salcâmi ... dînțeleg tendințele moderniste dar de ce să nu promovăm aceste comori răscolitoare care ne aduc cu picioarele pe pământ ... ?
Mă întreb și eu? :)

ILie, ILie,
ce-ai făcut aici,
te ții de șotioare :)

”ieșeam din curte după ce toate erau rânduite
și toți ai casei luaserăm masa
așa cum era datina
împreună”

răscolești pământul cu poemul ăsta, fiecare vers este o floare de salcâm,
da și un cuțit în inimă, la cât de mult ne-am îndepărtat de la ce este esență ...

... da chiar Doamne Dumnezeule cum de părinții noștri reușeau fără pic de efort să ne strângă în jurul mesei, :)
când am citit versul am și auzit-o pe mama ” nu mâncăm pe rând ne așezăm cu toții la masă să mâncăm împreună”
astăzi un copil, doi în familie și fiecare e cu dumnezeul lui ... mănâncă lumea mai mult din frigider ... mare noroc că nu aveam frigider ... poate de aia ne adunam la masă cu mare bucurie și hârjoană de mama se ruga ”Doamne ogoieștii să putem mânca în spășenie” iar pe noi și mai mult ne umfla râsul, că tot timpul cineva ave ade spus o pățanie ...

No, Ilie, acu vezi=ți ce-mi făcușei :)

angelică și poezia,
transmite o stare de adânc,
zbor,
:)

Gabriel, am citit am citit am simțit ... parcă prima strofă ar putea continua pentru ea însăș ... și a doua ar putea fi un poem desinestătător, spațiile delimitează ideatica strofelor ... sunt mai multe poezii aici
casa,
oamenii,
alcoolul, fumatul (e prima dată citesc în poezia ta cuvântul, un pic m-a alertat, :) ca să vezi :) ce-nseamnă să ai o imagine sobră mereu,
interesant ieri am măzgălit si eu ceva de genul : (nici nu știu ce să mai scriu, … se caută dramă,
dramă, dramă, … david lynch ( nici eu nu știu de ce sunt obs de dlynch: lumea cumpără numai și numai dramă,
se-nreabă țuica … pastilele, durerea de cap, de burtă … (iar eu n-am fost in stare de niciunele,)
o impotentă
(deși vreau să mai încerc, încă n-am învățat să renunț la vise despre centaurus)
am întrebat peștișorul fermecat: ce e mai bun weesky-ul sau votca?
la lichior store mi-au cerut carnetul de identitate: am m-ai văzut adolescenți mincinoși,
(strângând măcieșe am rămas în urmă de evloțuie ... )

”dar dragostea nu o rupi pur și simplu dinăuntru
decât cu o dragoste mai mare ” aici ai cucerit cititorul pe veci, și văd aici un poem întreg ...

partea asta iar e promișătoare, și desinestătătoare:
”sună un clopoțel
dragostea e dintele de sus care te doare dar nu îl poți scoate pentru că dă bine în ochii lumii
sau pentru că poți zâmbi
și totul pare la locul lui”

vezi și tu,
în ”gol” - ul sujerat
simt că e spațiu de contemplare și inspirație destușă pentru a ajunge la poemul dorit ...

Daniela mi- a placut mult cum e construit poemul, intensitatea starii, emotiei, … si mirosul de kardamon, regele condimentelir , :)

“ doar ochii se pot iubi pe deplin in intuneric “
Antonia, aici ploua de- abinelea, ca vara, un poem scris pentru asa vreme,
am citit cu inima,
sa fie cu inspiratie,

Stefan, las un semn, mi- a placut, Felicitari!

Mulțumesc mlt pentru felicitări!
(o să mă gândesc la botez:)

mai nici eu nu pot să cred, :)

Mii de mlțumiri din toată inima Teodor Dume, Eliza Eliza, George Pașa, Gabriel, Antonia, Leonard, Ottilia, Ștefa, Domnul Nicolae, Victor, Editori!
Îmi sunteți complici, :) fără suportul vostrul nu aș fi reușit nimic.

În primul rând nu mi-ar fi trecut prin cap, am tratat ce am scris ca pe-o joacă, mâ încânta această joacă și eram bucuroasă doar de acea simțire și nu-mi doream nimic mai mult.

Într-o zi am postat pe fb o poezie, o soră m-a criticat, atunci i-am spus „ de ce nu poți pur și simplu să te bucuri pentru mine și ce am scris, așa cum am scris, de ce mereu trebuie să ne uităm la ce facem prin ochii exigenței ... ” Iar ea mi-a zis: dacă ești poetă mare și vrei să scrii atunci postează pe un site Românesc de poezie și apoi te văd eu :).
Am stat o zi pe gânduri, desiguri m-am aprins în felul meu, chiar am și plâns și m-am gândit la multe: de ce mereu totul trebuie să fie despre exigență și nu bucuria Sufletului de a face ceva doar așa cu puterile sale mici și insignificante, de ce familia mereu vrea mai mult, avem dificultate în familie să ne acceptăm cu micile reușite, lucruri neimportante pe care le facem, oare e din frică sau rușine, e din mândrie, .... și tot așa, apoi am căutat ” poezie românească ” și am ajuns aici pe agonia, ... unde în câteva luni ideea de exigență iar m-a ajuns din urmă, și pentru asta Vă mulțumesc că nu m-ați lăsat să-mi fac de cap :)
C-am ăsta este începutul cărții,
vă mulțumesc că ați fost aici, când eu rătăceam, și mai ... dar am înțeles cu poezia în suflet e o binecuvântare să fii un rătăcit, ... :)

~ochii tăi umezi de mir
au devenit
îmbrățișarea
unui templu de ateu ~

da mi-a plăcut,
luminez,

un poem ca o radiografie ”pe care o speli cu spirt” :)
aș com m. mult,timpul nema,
dar las un semn cât de mic,

găsesc aici o poezie de la mama ei de-acasă, ...
un poem mai mult decât sublim, mai mult decât metafore, ... găsesc dăruire aici, și
Lumină ...

Antonia, am citit printre lacrimi,

Confucius scria, ”când unul omoară iar ceilalți se uită la el și nu-l opresc, ne spune despre cât de slabă este omenirea” -
cât de neajutorați și slabi suntem cu toții.

o poezie care te trezește la realitate,
și numai în Dumnezeu este speranța,
te cuprind!
maria,

da, cua devărat un poem de dragoste ... ”trupul să nu pățească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic ”

sufletelul ca o alifie,
Ottilia, scrierea ta m- a teleportat :),
o scriere de impact scriitoricesc, like Gorilla Glue,
cititorul nu are nici- o sansa sa se mai deslileasca de acest Mesterel,

Imi plac mult asa povesti care aduc in lumina inocenta si istetimea copilului,
miroase a carte cu povesti aici , :)

Jur!

sunt
cea mai curata fereastra
prin care poti vedea luna de ceara
cum cade-n valuri,
cand
tu
deschizi usa, din spate,
simt cum te- apropii de noaptea din sticla, ca o
umbra
timida

te- ai exprimat bine, eu nu m- am exprimat bine,
am folosit ne la locul ei zicala aia, cand vroiam doar sa scriu ca se prefera ascunderea Adevarului sub covor,
Iti cer iertare!
Maria,