Lumina e-o tăcere dumnezeie

1 min lectură·15 martie 2024

Mediu

O-aud în mine duhul cum îmi spală

Şi creşte-n florii inimii petală

Şi-n sânge vieţuirea o încleie.

Iar clipa nemuririi e egală

Când vii şi leneş mi te faci femeie

Iar brâurile noastre se încheie

Şoptind a pruncului sosire-n fală.

Iar noaptea mai avea răgaz de stele

Cu fratele cuvântului incest

Suind în foaie taina rănii mele.

Cu limbă nevorbită mă atest

Aştept în zori, genunchi în temenele,

A soarelui enigmă de la est.

02915

Ștefan Petrea. “Lumina e-o tăcere dumnezeie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/14178839/lumina-e-o-tacere-dumnezeie

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

CȘ Cont șters✓15 mar. 2024

Stefan, las un semn, mi- a placut, Felicitari!

mulţumesc frumos!