Cont șters

As lasa doar partea asta de unde incepe cu Atentie,

Ref. la prima parte ,
imi place cum incepe “ Două lucruri pe lumea asta îmi fac sufletul să prindă talent la cântat“

as renunta la pianina, m- as duce mai mult spre o stare de contemplare decat spre explicarea misticii,
Intuiesc ca poti continua cu ceva simtiri ( partial percepute prin acel cantat … ) dupa prima linie , :)

Atenție, nu călcați iarba
iarba înțeapă
am aflat cu propria talpă
înțepăturile ierbii mi-au spus multe, călcasem pe terenul unei inimi puțin ocupate, dar suficient de disponibile cât să admire spectacolul de înțepături
călcați cu răspunderea propriilor tălpi
coșmarul meu, nu se adeverește, inima ocupată bate în ritm sinusal
mă privește cum pășesc pe ea din loc în loc
parcă aș căuta ceva
ochelarii pe care i-am pus jos ca să văd cu alți ochi, unii cu prejudecăți și care văd repede cusurul
Chiar dintr-un zâmbet roz-coral, al inimilor care bat spre alte inimi cu ierburi mai fine, tunse regulat

mi-e dor să cânt un cântec al ierburilor ascuțite într-un cor de doi
iarba mă înțeapă până la sânge

continuă-ți bătaia în legea ta, inimă
nu mă doare talpa

Atenție, nu călcați iarba
iarba înțeapă
am aflat cu propria talpă
înțepăturile ierbii mi-au spus multe, călcasem pe terenul unei inimi puțin ocupate, dar suficient de disponibile cât să admire spectacolul de înțepături
călcați cu răspunderea propriilor tălpi
coșmarul meu, nu se adeverește, inima ocupată bate în ritm sinusal
mă privește cum pășesc pe ea din loc în loc
parcă aș căuta ceva
ochelarii pe care i-am pus jos ca să văd cu alți ochi, unii cu prejudecăți și care văd repede cusurul
Chiar dintr-un zâmbet roz-coral, al inimilor care bat spre alte inimi cu ierburi mai fine, tunse regulat

mi-e dor să cânt un cântec al ierburilor ascuțite într-un cor de doi
iarba mă înțeapă până la sânge

continuă-ți bătaia în legea ta, inimă
nu mă doare talpa

Atenție, nu călcați iarba
iarba înțeapă
am aflat cu propria talpă
înțepăturile ierbii mi-au spus multe, călcasem pe terenul unei inimi puțin ocupate, dar suficient de disponibile cât să admire spectacolul de înțepături
călcați cu răspunderea propriilor tălpi
coșmarul meu, nu se adeverește, inima ocupată bate în ritm sinusal
mă privește cum pășesc pe ea din loc în loc
parcă aș căuta ceva
ochelarii pe care i-am pus jos ca să văd cu alți ochi, unii cu prejudecăți și care văd repede cusurul
Chiar dintr-un zâmbet roz-coral, al inimilor care bat spre alte inimi cu ierburi mai fine, tunse regulat

mi-e dor să cânt un cântec al ierburilor ascuțite într-un cor de doi
iarba mă înțeapă până la sânge

continuă-ți bătaia în legea ta, inimă
nu mă doare talpa

Atenție, nu călcați iarba
iarba înțeapă
am aflat cu propria talpă
înțepăturile ierbii mi-au spus multe, călcasem pe terenul unei inimi puțin ocupate, dar suficient de disponibile cât să admire spectacolul de înțepături
călcați cu răspunderea propriilor tălpi
coșmarul meu, nu se adeverește, inima ocupată bate în ritm sinusal
mă privește cum pășesc pe ea din loc în loc
parcă aș căuta ceva
ochelarii pe care i-am pus jos ca să văd cu alți ochi, unii cu prejudecăți și care văd repede cusurul
Chiar dintr-un zâmbet roz-coral, al inimilor care bat spre alte inimi cu ierburi mai fine, tunse regulat

mi-e dor să cânt un cântec al ierburilor ascuțite într-un cor de doi
iarba mă înțeapă până la sânge

continuă-ți bătaia în legea ta, inimă
nu mă doare talpa

Atenție, nu călcați iarba
iarba înțeapă
am aflat cu propria talpă
înțepăturile ierbii mi-au spus multe, călcasem pe terenul unei inimi puțin ocupate, dar suficient de disponibile cât să admire spectacolul de înțepături
călcați cu răspunderea propriilor tălpi
coșmarul meu, nu se adeverește, inima ocupată bate în ritm sinusal
mă privește cum pășesc pe ea din loc în loc
parcă aș căuta ceva
ochelarii pe care i-am pus jos ca să văd cu alți ochi, unii cu prejudecăți și care văd repede cusurul
Chiar dintr-un zâmbet roz-coral, al inimilor care bat spre alte inimi cu ierburi mai fine, tunse regulat

mi-e dor să cânt un cântec al ierburilor ascuțite într-un cor de doi
iarba mă înțeapă până la sânge

continuă-ți bătaia în legea ta, inimă
nu mă doare talpa

Atenție, nu călcați iarba
iarba înțeapă
am aflat cu propria talpă
înțepăturile ierbii mi-au spus multe, călcasem pe terenul unei inimi puțin ocupate, dar suficient de disponibile cât să admire spectacolul de înțepături
călcați cu răspunderea propriilor tălpi
coșmarul meu, nu se adeverește, inima ocupată bate în ritm sinusal
mă privește cum pășesc pe ea din loc în loc
parcă aș căuta ceva
ochelarii pe care i-am pus jos ca să văd cu alți ochi, unii cu prejudecăți și care văd repede cusurul
Chiar dintr-un zâmbet roz-coral, al inimilor care bat spre alte inimi cu ierburi mai fine, tunse regulat

mi-e dor să cânt un cântec al ierburilor ascuțite într-un cor de doi
iarba mă înțeapă până la sânge

continuă-ți bătaia în legea ta, inimă
nu mă doare talpa

citit, mi- a placut , las un semn

Dacă folosiți informație din surse concrete, studii de specialitate, specificați sursa, dați referințe, sursa de unde v-ați inspirat, numele autorului, studiul, anul, locul, numărul de oameni studiați, țara (cultura) numele psihologului, denumirea cărții etc. face diferență ….
Nu știu ce să zic, am studiat (facultate, cursuri) folosesc în munca mea … nu am întâlnit acest studiu unde specifică: ” … faptul că oamenii abuzați de erau copii, devin abuzatori ca adulți.” … sunt cazuri și cazuri …. Nu este regulă ….
Nu pot să cred că un Specialist a făcut așa afirmații. Este o afirmație uriașă ca să v-o puneți în spate. Dacă ați luat-o dintr-o carte de Pop-Psychology” vă înțeleg (și totuși specificați sursa). Mă îndoiesc că este făcută de un specialist. Sunt mulți care scriu cărți în domeniul ăsta dar cei care sunt cu adevărat specialiști îi numeri pe degete.

Referitor la completare, Doamna Floare, lumea este așa cum este, să o analizăm mereu nu înseamnă că și contribuim la schimbarea ei, iar din ce cunosc, referitor la spirit,
Spiritul este un symbol, unifică prin legile sale, crează tensiune între opusuri, scoate la suprafață realitatea care o ascundem de noi înșine și cei din jur, are scopul să integreze umbra (the human shadow) esențială în unificarea ființei.
Spiritul nu are puterea să analizeze, dar are puterea să ne întoarcă atenția spre căile înnăscute/esență, e martorul care ne face conștienți de anumite aspecte interioare, …
Cu mult respect, sănătate, inspirație!
maria,

am citit eseul,

Haideți, împreună, să ne uităm un pic la ce ași scris.

1. Am ales o frază mai de la sf.
”Este regretabil că oamenii care au avut parte în copilărie de conflicte în familie, care au avut parte de părinți abuzivi, violenți, au devenit și ei ca adulți lipsiți de sentimente umane pentru cei din jur.
(ce afirmați aici este Fals)

Doamna Floare, aici transmiteți că oamenii care au crescut traumatizați ca adulți ajung lipsiți de sentimente umane pentru cei din jur.


Ce ați afirmat aici nu este adevărat.

Este doar o generalizare.

Este o frază care doar o să ducă cititorul în eroare.
NU e bine, nu nu nu

Să știți că nu oamenii care au crescut în mediu de dezvoltare precar crează ruptura emoțională cu cei din jur. Ci, adevărul, este cam pe invers.

Sunt cazuri și cazuri, răspunsuri și răspunsuri la mediu. Am dezvoltat pe parcursul evoluției diferite moduri de adaptare și căi de asupraviețui la factorii din mediul unde ne naștem și creștem.

Dezvoltăm fiecare mecanisme de compensare, ce este de fapt o calitate a omului de mare folos, de apreciat, observat...
Fiecare se luptă cum poate când este confruntat, pus față în față cu răul la o vârstă fragedă.
Adultul are rolul să protejeze, să ghideze copilul în lumea asta complexă, nu să-l rănească, să-i taie aripile.

Un copil poate fi afectat major de abuz, iar altul poate trece prin aceeași experiență (traumă) de mediu și să iasă din ea odată cu creșterea, și să devină un pilon de bază în societate, un erou, un Ștefan cel Mare, un Eminescu …. și nici decum o amenințare pentru societate.

Încerc să vă arăt că nici nu aveți idee cât de mare este generalizarea făcută, și cum poate avea consecințe asupra dezv. gândirii cititorului.

Dimpotrivă, cei care sunt ”plați emoțional” suntem cei ce ne considerăm ”fără traumă, bine crescuți, și educați” astfel încât ne permitem să-i arătăm cu degetul pe cei care suferă.
Aducem daune crave prin atitudinea noastră, de parcă ”am fi cei privilegiați” , aleșii.
Astfel de afirmații, gândire ne separă de cei care suferă, și nu mai poate fi vorba de credință, divin.
Atitudinea celor care se consideră ”netraumatizați” , își asumă autoritate față de cei care au suferit mai mult din copilărie, afectează cel mai mult lumea din jur.

Să știți că atunci când noi ”cei ne abuzați” nu ne mai băgăm să încâlcim ițele, să o facem pe ”sănătoșii/privilegiații”, nu ne mai punem într-o poziție avantagată față de cel care suferă,
Nu mai facem efortul să demonstrăm că știm cum e să fii om, și găsim puterea să punem la o parte atitudinea, doar atunci o să putem deshide ochii să vedem să singurii oameni care cu adevărat au adus schimbări reale în lume, și adevăr (de când lumea și pământul) sunt oamenii care au suferit abuz/violență în copilărie.
Însă acuma câți dintre noi au curajul să spună ” am o traumă”, ” am fost abuzat” ”port o bubă în suflet” ?
Nu f mulți.
Și știți de ce? Le e frică că vor fi judecați , neînțeleși, batjocoriți, dați la o parte, arătați cu degetul, pedepsiti, învinovățiți, exluși, chiar numiți nebuni . Vor fi și mai mult răniți de o societate cu mii de biserici, care se declară creștină, dar care nu crește să-și integreze rănile, nu crește să pună în practică credința ( rămâne la o fază de idealizare divină).

un exercițiu de perfecțiune,
mai făcut să mă-ndrăgostesc de acea femeie alcalină, moale, și caldă ” Și de-s floare, iartă-mi mila”
așa da poeție,
:)

am cititi ca o sugativă, :)

ai un cârlic meseriaș,

”Gândurile sunt uneori

ca o muzică ajunsă la o intersecție

unde lipsește dirijorul,”


mi-a plăcut mult scriitura, ține cititorul aproape de la început până la sfârșit,

îi zici bine ...

la ”gândind adâncul ...”

eu aș scrie puțin altfel ” despre ce n-a fost vreodată
gândit, adâncul din sine
el
omul
în a sa nemărginită uimire”

” gândit,
și fără ”el”

da tu vezi, cum consideri că e mai bine,

:)

așa da poezie-proză (zic eu),
bună ” istorisirea dumneaei”
iar fularul ”un musafir cu identitate bine conturată”
Felicitări!

o poezie curată ... ,
îmi place cum transmite starea, inocența copilăriei de a avea tot ce-ți dorești și vezi, ...

”când eram copil

îmi imaginam
tot felul de ciudățenii”

- imaginatia o posibilitate reală ( face ca lumea unui copil să fie usor de navigat0 se transmite această ușurință cititorului, ...

”cum ar fi că puteam să fur cu ochii
așa la propriu
orice priveam și îmi doream
devenea pe loc al meu
ochii se dilatau ...” - aici trasnmite potență, expansiune, convingerea poți avea tot ce-ți dorești pentru că ”ochii se dilatau” (în câmpul percepției) și nu invers ...
iar ultimul vers pare vacil, dar aș zice e cel mai potrivit, că aduce o cădere de stare care se potrivește bine cu exaltarea de la început,

plus, ce-mi place (când citesc) se simte scris dintr-o singură răsuflare,

interesantă scriitură cu umor și rimă, ”iubirea-i blasfemie”,
la o beție, ciudă sau neputință ... o putem numi in toate felurile:),
se transmite starea (iubirea e ca luna ”incăpățânată să iasă la iveală” )
îmi place că te joci cu alt fel de a scrie ....

Cu bucurie si sanatate! Cu mult drag, si inspiratie! :)

acest poem transmite fără să fi vrut, încercat,
transmite o realitate nemărginită,
transmite o inimă care nu poate fi terminată chiar nici de-un război,

infinită poezia, stările, trăirile, evenimentele,
Domnul Nicolae Tomescu mă bucur să citesc poezie aici și nu renunțați să redați viață acelor clipe, trăiri ...
Cu mult respect!
Maria,

când scrii ”în realitate nu interacționezi deloc cu mine.”

am citi poezia și m-am referit la poezie, nu am făcut atac la persoană,

dar mă rog, ... te înțeleg, te-ai atacat că nu ți-am apreciat/înțeles colajul,

unul dintre cele mai delicate, subtile poeme,
așa este poezia ta,

sincer (bazându-mă pe ce am citit în ultimul timp scris de poeții de azi,moderni,) ești unul dintre cei mai fini poeți români, mânuiești poezia de parcă ai duce în palmă o pană ...