Cont șters

un poem sublim!

- purtând cerul dintr-un loc în altul -

- e destulă lumină dar niciodată suficientă -

Întradevăr un poem de o sensibilitate rară care transmite cititorului starea, emoția ...
La Mulți Ani dragă Nuța!
Multă inspirație în anul iepurelui, :)

Cu mult drag!

Maria,

anume pentru că este scris ” limpede și concis ... fără ambiguități” și trasmite miezul stărilor. Cuprinzi mai mult decât anunți, dezvălui mai mult decât faci paradă ... Scrierea transmite atitudinea bunicului ( o atitudine învechită/tradițională) care se bate cap în cap cu emoțiile primare/pure/neintoxicate ale copilului, în plus ai creat destul suspans, atâta căt trebuie fără exagerări ... Sincer nu-mi doresc nimic mai mult de-atât ca cititor, iar cum zicea Bukowski, restul este bla, bla, bla ... povești de adormit copii ...
Grig Salvan dacă tu ai scrie altfel de cât scrii, sincer nu știu dacă te-aș citi, ... După cum am mai scris într-un com în 2013 scriitoare canadiană, Alice Ann Munro, anume cu astfel de stil a fost apreciată ...

Sărbători Fericite!

Maria,

” miriapod a câţi oameni ai cunoscut vreodată
...” Unul dintre cele mai bune poeme citite pe site!
Sărbători Fericite, Ștefan Petrea!

dar nu o simplă poezie, ... încă ” pruncii lasă urme ușoare de zăpadă” :)

Iar sfârșitul culminează: ” buna citește cu glasul pâlpâind
undeva în scriptură sunt și eu
dar nu pot înțelege dacă abia mă nasc sau tocmai mor”

Sărbători Fericite dragă Cristina-Monica!

” și dacă de iubire nu suntem în stare ... ” - asta da poezie,
de mii de stele!

Sărbători Fericite!

îmi place starea care o transmite,
sinceritatea momentului, fără prea multe jonglerii,
cade drept la suflet, ...
:)

nesățioasă povestioara
se cere citită,
am citit de două ori,
nemaipomenit de bine sctis:
ai dichisit-o bine,
momentul cu bricagul crează suspans,
nu m-am așteptat la ce a urmat, credeam că ai să continui pe idea lui Darwin, :)
ce mai
e de nota 10,
Bravo!

ni-ați păcălit, Domn”Ioan, și încă ce păcăleală ,
păcăleală de maestru, ... :)

îmi place mult subtilitatea redată ...

și mie tocmai îmi sună bine sfârșitul ”îmi pierd firea
peste întreaga natură”
:)

sună bine și ”articulații zăngănitoare
îmi repetă că sunt
un trecător aiurea
așezat pe brațul unde
se îndeamnă ape de cuvinte”
ze să zic, imi sună bine tot poemul, foarte vizual și trăirea se trasmite sută la sută!

” ... dacă toți suntem țărână
înseamnă că nu se moare
doar ne întoarcem
în oameni ”

m-a dus gîndul la toamnă, :)
în special când am citit ” de prună coaptă.” ,” e verde, domnule, şi suplă” ,

”e frumoasă dar deloc focoasă,
că-mi umple casa de răcoare
şi-i tristă, mater dolarosa...”

la ”ţin toamna-n braţe.” vă dați de gol și dezmăgiți cititorul,

aș scrie alt cuvânt în loc de ”toamnă-n” :)

Da, aveți aici un joc frumos ”amar de cuvinte”

Mi-a plăcut mult!
Cu spor!
maria,

ei corp”

Dragă Dorina te citesc.
Sunt pe de-a dreptul cucerită și îndrăgostitiă de cum îți dai voie să scrii. :)
Ține-o tot așa!
Cu mult drag!
maria,

aduci în poemul ăsta o dispoziție jucăușă, o dispoziție de invidiat

”am prieteni stele și soare și prieteni cu aripioare”

Pur și simplu e un poem perfect din toate aspectele literare dar și lumești!

Felicitări! Felicitări!

Cu mult Drag!
maria,

Da, cu zâmbete :)

Prima dată am auzit acest cuvânt în 1994.
Mi-am dat seama că nu pătrund cu adevărat în multele conotoții pe care le are, ori care se cunosc.

Am verificat dex:șmecher, șmecheri, substantiv masculin
șmecheră, substantiv feminin
șmecher, adjectiv
1. adesea substantivat Care știe să iasă cu dibăcie din încurcături, pe care nu-l poți păcăli.
sinonime: abil dezghețat isteț șarlatan șiret
etimologie:
limba germană Schmecker „persoană cu gust rafinat”

Retrag acest cuvânt, te rog disconsideră acea expresie.

Maria,

Am citit acuma ce ai scris mai înainte și chiar aș zice că ar fi bine să fii și tu puțin mai șmecher la scris, :)
O zi cu multă pace azi și liniște!

acuma nu pune și tu la inimă totul, nu lua personal, :)
e o critică, și critica e o binecuvântare,
ai zis că e ficțiune și te-am iertat, adevărat, e bine să fii un pic șmecher în ale scrisului ... :),

Cititorul e naiv, clar, dar nu urăște, Doamne ferește-ne de ură. Îmi cer scuze dacă s-a transmis așa com meu. Cum să urăști un sciitor. Nu cred că poate cineva vreodată să urască un scriitor.

E puțintică critică, dar critica e o binecuvântare în literatură.

În toată învălmășeala asta am uitat să scriu că și noi peste Prut așteptam telecinemateca cu gura căscată. Tata făcuse o antenă înaltă cât Everestul anume cus copul ăsta să prindem TVR unu.Eram cei mai mândri de pe valea ruștii ...

Mult spor în continuare iar noi ăștea naivii o să stăm cu ochii pe tine. :)

asta îl face pe scriitor scriitor ...

Fără îndoială autorul știe să spună o poveste: intresant, convingător, artistic, bine articulat cu o ușoară notă de excitement la început, nostalgie, tristețe, durere, dezamăgire la sfârșit. Tehnică, still. Totul e perfect. O poveste care rezonează cu o țară întreagă dar care devine poveste din momnetul în care autorul are curajul să scoată la lumină trăiri adânci, să aducă o notă de adevăr.

Scriitorul în povestea asta apare curajos, reflectiv … până în momnetul când nu-și mai asumă povestea. Aici cititorul rămâne dezamăjit. Acel ”bonding” ” rezonanță” care se crează la început între citittor și autor dispare. Așa am simțit.

Dostoievsky scrie ” O poveste bună se bazează în primul și în primul rând pe adevărul brut”

Nu știu dacă sunt oameni care citesc doar de dragul stilului sau a aspectelor tehnice, literare.

Foarte simplu și corect este dacă povestea nu aparține autorului atunci se folosește referința.

Sunt de acord cu Luminița ” .neexperimentand personal, a reușit să redea excepțional de verosimil!! ” Este adevărat, și totuși, autorul la început crează
o altă impresie cititorului, transmite impresia de autenticitate (nu de aparențe.)

Poate e povestea autorului însă nu-și asuma povestea din anumite motive personale de ai proteja pe cei draji din moment ce e vorba de familie, (în cazul dat respect spațiul său)
Uneori, autorul singur e surprins de ce a scris, de evadarea din zona idealizării familiei.

De obicei când autorul aduce o poveste cu o rezonanță atât de mare și nu e personală e bine să știe ce poziție are în poveste că doar nu vrea să fie un impostor.



Până a cunoaște răspunsul autorului, totul părea firesc, ”autentic”.
După se crează un ”gap” o gaură între cititor și autor. Numai știi ce să crezi. Clar te simți păcălit, dus de nas. În com aproape fiecare scrie că rezonează