Cont șters

legumimi, legumimi, maică, ... :)
Ilie, ai aici poezie de la mama ei de-acasă, ...
ce mai, stea!

” ... Dumnezeu te-a binecuvântat
nu știu cât de sincer
a fost cu tine
pentru că
ți-a rupt din trunchi

ce să-ți mai spun...

deasupra fântânii
veghează soarele ... ” La Mulți Ani cu bine și sănătate, să vă dea Domnul tot ce doriți zilele senine și fericire la Mulți Ani să trăiți!

P.S. Domnul Teodor Dume știați că sunteț născut în aceiaș zi cu Maya Angelou, :)

...” în copilărie tovarăș de păscut vacile bunicilor,” ..
fain, tu ai fost văcăriță, eu pe la 7 ani, într-o dimineață de mai dormeam dulce în casă, iar mama cu tata în tindă vorbeai pe șoptite, făceau planul cum să-mi dee vestea că fratele Costică a crescut și o să lucreze vara la brigada de tractoare ca ajutor de tractorist, iar cârlanii nu are cine să-i pască (el era cel mai mic dintre băieț) eu eram următoarea la rând, ... într-un fel m-a bucurat vestea, pe de altă parte eram fată și m-a întristat, plus s-a terminat cu somnul dimineața mă trezea atta la 5 dimineața, ...
m-au împuternicit în cel mai serios mod de parcă aveam 20 de ani, :)
păscutul cârlanilor a fost cea mai tare experiență din viața mea, atunci am învățat cum e să fii responsabil de tot ce faci, și ce înseamnă să ai în răspundere niște ființe fii, să îi duci la hrană, să le dai apă, să nu-i pierzi, să le dai iarbă care nu-i umflă, și doamne ferești nu vroiai unul să moară că ți se rupea inima, atât îi iubeam ca pe copii mei ... :) Frumos ai scris ” mă iteresează atingerile care mă îmbogățesc”

Bogdan, destăinuirea ta e validă,

și totuși, poetă se referă mai mult la starea pură, divină a copilului, și nu neapărat la emancipare, ...
”Joacă” este un poem pentru noi, cei mari să devenim conștienți de puritatea copilului ”numele pe care el le dă sunt vii ...” percepția primară prin prisma stării de pur, de nealterat, ...
Emanciparea este alterare, modificare convențională, ... pe când aici iese în evidență ceia ce deja este înnăscut, o stare de a fi, mereu prezentă de la naștere până la moarte, ... de aia copilăria și bătrânețea sunt aceleași stări, cu ce începem viața cu aceeași stare spirituală o sfârșim, ... proslăvim prefrontal cortex, însă el creează temporalitatea, este ”short-lived”, cât nu ne-am strădui să-i lungim viața este atât cât este, poți să rezolvi mii de probleme și faci mii de cuvinte încrucișate, să-l antrenezi ca pe-un gladiator tot te lasă ... de aici și toată confuzia în viață cu ce este una și ce este cealaltă, ...
Deci înainte de a Emancipa copii, avem nevoie ca părinți, adulți să le recunoaștem/îmbrățișăm/validăm starea de divinitate, de pur, ... și de acolo toată viața sa se va schimba ... Uităm să integrăm această parte a copilului în viața sa, de aici se naște suferința, disocierea mai târziu, ... ... :)

” m-au încolțit acei speciali îmbrăcați în diplome
ca într-un frac scrobit” cât adevăr spui aici, Gerra Oriviera Maria Elena Chintea,

Da, ne roadem coatele, creerii, pantalonii pe bănci academice ca în final tot ” colți” rechini și mai mari devenim.

Câtă râvnă de a ne educa, ca în final să aungem la acelaș procedeu de supraviețuire, de-a ne impune autoritatea în fața celui vulnerabil, celui încercat de soartă, cât pretext că suntem educați, școliți dar tot ne înfruptă din sânge,
nici pe departe să atingem Conștiința nici umană, dar nici cea Divină, ...

ușor de vizualizat această plăcuță pe ochi,„închis”
și imposibil de să ”evacuăm din ea piramidele ...”
și totuși, înălțarea ... misterul își găsește calea de a se strecura ”în ochii care suferă” .Profund!

mi-a plăcut, captivant ”acapareze
talentul tău de a face viață și soare în jur ... ”
M,

” .. copilul vorbește cu păpușile și mașinuțele lui
le sfințește, le botează, le consacră .. ”

Dragă Christina, nu doar că scrii ”ca un sfânt care oficiază miracole” ci ai adus la lumină un mare adevăr, copii și bătrânii sunt ”adevărații preoți”
:)

am întâlnit intenția asta de a ” Mai beau o vodcă cu Nichita”
toată lumea vrea să bea cu Nichita,
devine ”cliche” ,
deși, poezia are ritm,

o moarte pedantă, :)
pe scurt, mi-a plăcut,

și da un ritual pe cinste, dragă Ottilia!

”azi m-am împărtășit
cu trupul unei file
... ”
se bat unii cu capul de toți pereții, și totuși, mare adevăr scrii aici ” numai Dumnezeu este în spatele poeziei,”

am citit, îmi place starea care o redai aici,

”rătăcesc boabele neîncolțite.
dacă încerc să zbor, mă prinde somnul și-s dus în visare ...”

dacă ești dus în visare, nu e somn,
e visareâ,
:)

bă nuiesc că există un viu chiștoc, din momnet ce ți-a eșit o capodoperă literară atât de reușită:
” nu știu
la ce vîrstă se maturizează un chiștoc de țigară
dar simt că e majoratul, e momentul cînd poate pleca
singur în lume să-și găsească un rost. ”

Mă faci să-mi pară rău de comitmentul care l-am făcut cu mine însumi la 18 ani,, ” să nu păstrez niciodată nici-un lucru de la vre-un iubit”,
nu am păstrat. Îmi servea acuma ca material didactic ...

Sunt curioasă ce-ai mai păstrat,( te provoc) poetul trebuie provocat până poezia țușnește din el ca un iepure alb,
ca un must ...
Spor!
:)

stea, roșie,

Liviu_Ioan, mi-a plăcut enorm acest poem,
are muză, de muză,
e chiar ca o edificare în palmă ” pentru că palmele ei ...”

da, ai ceva bun aic,i tot poemul :
” ies din apartament
îmi șterg tălpile pe covorașul atît de sensibil
de parcă el m-a cumpărat
sincer am dat 10 lei la mîna a doua ”

e poezie pură aici,

ești maestră în ale scrisului, într-un mod f subtil ai vurut să ne faci să credem că este pasivitate, și ai reușit ...
” sunt un om pasiv,...”
mie de fapt fiecare vers care urmează după ” sunt un om pasive” îmi spune despre cât de ”self- aware” și ” self- reflective ” este scriitorul și cum se dezidentifică pas cu pas, se detașează de cele atribuite, de cele absorbite din mediul înconjurător, de cele duse în cârca vieții pentru a ajunge la esență ”sunt femeie”

prin această primă frază ” sunt un om pasiv” am citit printre cuvinte că de fapt ” sunt un om care îmi dau seama că Fb nu-mi folosește la nimic, realizezi că pot alege între ce e de folos mie și ce nu-mi e de folos dar este disponibil pe piața vieții, atunci Eu Aleg ”dezactivarea” , eu am cârma în mâini de fapt,

în acea stare de pasivitate este o stare de reflecție de sine, o alchimie care de fapt te aduce mai aproape de tine,

Da, profund
și puternic, pentru că
anume prin acest fel de pasivitate ne recăpătăm puterea de sine, ne dă-mi voie să fim ce suntem fără să ne identificăm cu ce ni se atribuie din mediul înconjurător, sau cu ce se asimilează involuntar, ... pentru că adevărule este noi oamneii suntem ca niște bureți, absorbim totul involuntar ( de aia trebuie să avem mare grijă, mai ales ca părinți (fiind) să ne dă-mi seama ce vorbim/simțim/gândim în fața unui copil, pentru că copilul absoabe fiecare cuvințel și nu o să-l uite niciodată, ... )

Da, profund!

mi-ai plăcut
primele două strofe ating inima cititorului,

două de la urmă sunt parcă altă poezie,

și nu are de ce să-ți fie frică,
Just Go for it, baby!
The show must go on,
O să iasă ceva mișto!
M,

care cunoaște manevrele de a atrage atenția asupra ta,
în realitate, de fapt e gelozie (deghizată)

poezie de poezie!
ce mi-a plăcut mult este că se simte un suflu de Muză pe aici,
s-au desfundat izvoarele ...
:)

”miracolul
nu are nevoie de bypass”
Profund!