Cont șters
Verificat@cont-sters-55051
foarte interesant,
aici ești poet, :)
Dragoș, eu zic că e bine să continui să scrii sub acest pseudonim.
Acest pseudonim este o parte din totalitatea de părți interioare care vrea să se distingă/manifeste anume prin expresia poetică. Este foarte clar aici că acest pseudonim a pus mâna, piciorul pe poezie și nu ai cum altfel să ai acces la ea ca Dragoș.
So, scrie fără nici o reținere sub acest pseudonim, chiar dacă se știe că nu este numele tău oficial. In scris nu este neapărat să apari neapărat prin oficial. Se cunoaște. Chiar aduci mister, și poetul interior poartă un mister, iubește misterul, are nevoie de mister, de detasharea de la indentitatea ta socială ... Succes, Irinel! :)
Pe textul:
„Îmi voi lăsa în verde uscat spaniol hoitul" de Irinel Georgescu
RecomandatStefan, Imi place starea de duh aici,
de cate ori te citesc mai ca as incerca sa scriu si eu un sonet,
:),
Pe textul:
„Amor venea pe la luminii stingeri" de Ștefan Petrea
“țurțurii
îmi vor înțepa timpul“ Am o obsesie/ adictie cu gheata, imi place sa zic “ simti ca traiesti in cer doar cand mergi pe gheata “ intradevar timpul te inteapa , nu - ti permiti sa pierzi nici o secunda , tre sa te misti ,
sa keep going… ✨✨✨
:)
Pe textul:
„Glaciară" de Maria Elena Chindea
cred ca am m com odata sub acest poem, da uite acuma pot evidentia cu galben “ am simțit un gol în iubire
și l-am umplut cu vată“
Pozitiv invidioasa pe aceasta metafora LA,
:),
Pe textul:
„vată în nas" de Leonard Ancuta
profesoara de muzică de care toată școala, și
tot satul era îndrăgostit,
Pe textul:
„Larisa" de Liviu-Ioan Muresan
vasăzică dacă ni-am lua după cât de bogată e lumea în cuvinte avem destui logodnici ...
Antonia,
un poem ca un drumu spre soare!
Pe textul:
„Saturnian" de Antonia-Luiza Zavalic
Pe textul:
„Clopot peste moarte" de Ursu Marian Florentin
Un poem Sublim!
transmite ”voluptate diurnă în coapsa magiei” :)
Cu mult drag!
M,
Pe textul:
„Apă de lună " de Maria Elena Chindea
desigur scrisul e o chestie si de “ gustibus”,
doar ca in acest text scurt bate la ochi repetitia “ norii” plural cu “ nori” sing. ,
plus primul “ norii” se compara cu turma de berbeci, iar al doilea are de- aface cu strabunicul.
Eu simt ca strabunicul sa ridicat nu dincolo de nori ci dincolo de stele, :)
Nu stiu daca te- ai inspirat din cantecul lui Dan Bittman, Holograf, “ Dincolo de nori”
dar cand am citit imediat m- a dus cu gandul la acel cantec,
care a fost un slagar prin anii 90, banuiesc ca mai e cunoscut, popular …
Pe textul:
„Printre tablouri și mori de apă" de Alexandru Mărchidan
poate pentru că și eu mereu am văzut norii ca niște turme de berbeci, :)
dacă eu aș fi scris poemul, aș fi renunțat la ”de nori” din a patra linie, și lăsat ” s-a auzit străbunicul de dincolo”
ca cititor,îmi lă spați ” ... de dincolo ...” , de nori, lumină, de orice înseamnă dincolo pentru cititor, ...
vezi și tu,
Pe textul:
„Printre tablouri și mori de apă" de Alexandru Mărchidan
zic , ca , de oftica, sa nu tac,
tu esti nu moartea poezii ci Groaza poezii,
Ce ai lasat sa iasi din tini, e pur si simplu Teribil
No coments
:),
Pe textul:
„necrofilul, portret" de Leonard Ancuta
orice com e de prisos,
:)
Pe textul:
„eu pluto / tu dragul meu neptun" de Dragoș Vișan
pentru că sunt groaznice ...
” așa-i lumea rea, stă înclinată de-o toartă.”
poate în loc de rea, mai scotocești,
:)
Pe textul:
„Fuga vieții noastre" de Dragoș Vișan
mi-a plăcut, și adus un zâmbet, și am rămas cu filmul,
:)
Pe textul:
„oarece siguranță " de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Scrisoare de la mama (răspuns)" de Cristian Vasiliu
și totuși nu am rezistat să nu menționez de Esenin, de cum am citit prima strofă, ritmul, suflul, muzicalitatea, construcția m-a dus imediat la Esenin, și chiar mai mult tote momentele când memoram pentru școală, temele, decosntrucțiile cu învățătoarea de literatură rusă, am avut niște învățătoare de literatură ca niște Zâne coborâte din povești cu o dictie, voce unse cu miere, mi-a rămas aiai în minte, când citeau nu mișca nici frunza dar nici musca, toți icopii ascultam cu gura căscată, eram fermecați ... când trăiești așa emoții la poezia clasică citită nu le uiți niciodată ...
Pe textul:
„Scrisoare de la mama (răspuns)" de Cristian Vasiliu
în miezul de foc al cuvintelor mamă”
ai aici un poem care zguduie pământul și te face să te spargi ca o nucă, dezgolești, să te dezgropi și să strigi cât te țin mădularele. Un poem de trezire, deschidere și îmbrățișare a unei realități îngropate în toate sensurile existenței dar și eternității, ceeia ce nu apucăm să conștientizăm întru alchimia iubirii de sine și ceilalți se duce în mormânt, și totuși Întrebările rămân, și revin, stările nu se dizolvă pănă nu punem mâna pe inimă și pe creion: ”va trebui
să-ți dezgolești ochiul de moarte
chiar dacă te arde”
Felcitiări!
Felicitări pentru curajul de a reveni la cele nespuse, dar și pentru măiestria de-ale înșira pe hârtie!
Pe textul:
„Desen pe stele căzătoare" de Maria Elena Chindea
