Cont șters

„Că-s piersici și-s deșteaptă, sunt frumoasă
Ca raza când se pune-n floare, (nu-i.)
Și părul meu miroase a gutui „

Iulia dragă, ai aici versuri curate ca lacrima, poezie de la mama ei, cu efect de transmutare ...

mi se pare peste mână ”C-un ... ”

I dont know, vezi și tu, poate mi se pare mie, de fapt îmi sună bune ” un curier drăguț” fără big ”C”

“ finesse lyrics “ asta ne serveste poetul, rar intalnita!

a rasarit poezie pe unde ai trecut, :),
iar ultimul vers ma face geloasa, ( ca nu mi- a venit mie:)

Sorin, mă bucur că ai scos o carte, (chiar dacă poate, ca om, într-un fel mi-i mai simpatic cățelușul din brațele tale:),
ca scriitor te văd, te simt, citesc, apreciez, ...
vreau și eu o ”foarte scurtă”
:)

stea pentru ingeniozitate
și umor,
:)

tu ești generoasă, - îți dăruiești suflu,
eu, un cititor însetat,
:)

Gabriel, pentru carte!
Ottilia pentru articol!

”mă las tropăită de stropi
o curățare gratuită ”

Ottilia, și-n acest poem scrii ca o iubire ” umăr la umăr”

ce mai, darnică ca întotdeauna,
continui să ne răsfeți fără pic de egoism ...

:)

Ottilia, ai aici ”destrămări de derămări” :)

Un poem scris dintr-o răsuflare, așa se simte:

”totul e reflex automat
mă ridic soarele coboară pe șira spinării
am frisoanele unei mângâieri ...”

Fiecare vers aduce cititorul mai în adâc ...

Îmi place cum te joci cu ”Shakespeare ca un proxenet în ploaie”v

aș scoate de aici ( pe actriță) ” Din primul rând o admiram pe actriță în rolul ei de neliniștită blondă și amară,” pentru că ai mai jos ( teatrul, și actrițele gravide,) deci a de prisos la început, taie din misterul povestei.


gravide .... cu,cu cu :) cântă în pădure :)


aș lăsa ” gravide cu mesteceni, ulmi și arțari. ”
:)

” E a nu cerceta în cele sfinte.”
Ștefan, bine scris,fiecare vers invită cititorul spre contemplare,
meditație, asta îmi și place în poezia ta, dincolo de stilul clasic care mereu va persista și va rămâne ”coloana vertebrală al poeziei” aduci esența. Felicitări pentru diligență și că nu renunți!

” vine soarele să mă pună cu ochii-n pămînt.” nice, o metaforră ca la nimeni, e a ta,
mai mia să citesc la sf. ” ” vine soarele să mă pună cu ochii pe labe.” :)

iar: ”de la pulă în sus sunt un sfînt.” aș zice că e pe invers,

în goana segregării prin crearea conceptelor, interpretărilor,
ierarhizarea ideilor de tot felul, am întors lumea cu fundul în sus,
și așa pierdem legătura cu ce este esențial (manifestările divine)

ce e sfânt a ajung nesfânt,
tocai că de la jumătate în sus nu suntem sfinți,
în sus e mintea, :)

jargonul foarte ușor poate duce în eroare cititorul,

noi credem că am venit aici pe pământ să construim mașinuțe,

Dumnezeu nu are treabă cu mașinuțele noastre, nu-i pasă, tot scopul este să ne reproducem , continuitatea speciei,
:)
ai scris așa cum te pricepi cel mai bine,
îmi place felul tău de a exagera în poezie: ” te văd și cînd mă bărbieresc. și cînd mă tai. te vad cînd mă doare
și cînd nu mă doare.
cred ca inima mea are cinci valve. ”

m-am călit, în Mongolia
:)

ți s-au deschis apele,
te-a prins flama,
arzi,
așa te prinde
cântând,

îți iei trenuțul (dacă vrei) și vii ”in the band”
:)

mi-a plăcut umorul,
un destin mioritic, universal valabil,
noi oamenii am cam încurcat cartea cu practica,
:)

să menționez, repetiția,
repetiția cucerește citittorul,
aici( în Quebec) este o poetesă așa scrie, fiecare vers se repetă,
prin repetiție adaugă o altă dimensiune (sonoră) dar și de sens, stare ...

”drumul ce-a prins rădăcini”
mi-a plăcut, nu cred că am mai citit metafora asta pe undeva,
citesc aici: viața e doar un drum care a prins rădăcini, suntem atât de înrădăcinați, încât în toate încercările noastre naive, nici nu ne dăm seama cât de înrădăcinați, ...

și aici ai perle, :)
e locul meu de rai
e locul meu de iad
când singur sunt
când singur sunt
atât cât să îmi placă
atât cât să mă doară
întreg să fiu
întreg să fiu
cât să mă tem
că nu am teamă ...”



” când singur sunt
atât cât să îmi placă
atât cât să mă doară ”

mare adevăr aici, de multe ori citim lamentări, citim despre singurătate, dar nimeni nu scoare la iveală prea mult adevărul că ne place singurătatea, o căutăm,
de ex, eu, de copil, visul meu era să rămân și eu măcar o dată singură acasă, ...:) normal, nu am reușit, ... chiar pănă în zilele de azi a rămas dorința mea supremă ...

și aici:
” doar un strop de rouă
mă cheamă să dorm
descântec
descântec
vraja să rupă.”

și desifur, m-a cucerit naivitatea de la sf. ” alt drum de fier;
până ne-om învăța să purtăm pașii
pe drumul cel drept.”

Ilie, te faci tot mai poet!
ai di grigî, :)

merită înstelat, și starea de bine care o aduce poemul,
Mi-a plăcut,

Cristian, în acest Sonet cu adevărat e toamnă !
Felicitări!

”caut culoarea
care să m-ascundă în oase și carne
și zborul
pielea cu păsări ”

Maria, un poem care parcă ne spune pe-ascuns ” n-ar fi rău să știm ce căutăm fără să căutăm” :)
Mi-a plăcut cum fiecare cuv. trasmite suflul poetic!