Cont șters

nu e pentru autor, e pentru cititor,

*altfel am locui cu totii in paradis ...
:)

citit
zicca ne putem uita prin prisma titlului: Stihira ~
Dex:
1. Imn bisericesc ortodox cântat în cadrul slujbei de dimineață.


Vasazica, de fapt, in acest poem e vorba de o trezire
( și măcar fie momentana ca o reflecție interioară)


Incepe bine, îmi place mult de tot partea asta ,
poarta amprenta sinceritatii rare : ` bine a zis cine a zis:
e greu să renunți la demonii tăi
doar ei ți-au fost alături
când oamenii își luau tălpășița
nu mai aveai nimic de dat`


Nu că ar fi ~ greu să renunți la demonii tăi~ , pur și simplu nu avem cum renunța. Sunt parte intrinseca, parte din planul divin.
` inherited`


`Demonii` nu sunt altceva decat arhetipurile.

E, acești `demoni` sunt cele mai versatile creaturi din interiorul omului, pentru ca poarta energia spiritului divin, adică ceva foarte vechi, inradacinare in om. Demonii sunt ca rădăcina unui copac. Dacă tai rădăcina copacului știi bine copacul se va usca, asa e si cu demonii, nu te lupta cu ei, iubesteil si ai grija de ei, cultivai prin arta , poezie, muzica …

În realitatea `umană` `demonii` suntem noi înșine, cei adevărați, respinsi, uitati, neiubiti, ascunsi in Umbra ` We call it Shadow until we see it is ourselves`

Iar ` Numai Ceei ce ținem în adâncul nostru, invizibil și neatins, devine Credință`

Pentru ca purtam in adanc aceste arhietipuri, umbre, avem Credința, care le leaga cu partea Om, fiinta legata de pamant.
Credinta e o stare, - nu are nici-o legatura cu materialul, ci doar cu interiorul )
Credinta eu o vad si ca speranta. O parte din tine mereu Speră pentru ca Speranța se naște numai din Umbră (archetypes).

Omul care nu spera e complet asimilat de Ego.


De fapt, asta vad aici în strofa de la urma, Speranta:


`te îmbărbătezi cum știi mai bine
nu e totul pierdut
încă te mai țin oasele
mintea
încă mai ai timp să realizezi …`


Si mai departe Demonii găsesc crapatura, momentul de slăbiciune uman (care este momentul culminant in aceasta poezie, alarma de foc) doar asa demonii ies la lumina si se manifesta.


By the way: (arhetipurile toți le avem aceleași, sunt 12, oricare din el se poate activa la un moment dat în funcție de evenimentele și trăirile din copilărie in coliziune cu exp. de adult. )

Iar aici se arată clar slabiciunile omului, la fiecare din noi și exasperarea care ne apuca uneori:
Hitler find dracul, contrastul, arhetipul lui Iuda, a raului:

` la vârsta ta Hitler abia începuse
ascensiunea spre vârful puterii
până și motivația asta cretină
e mai ok
decât să simți zi de zi
cum viața se topește în tine
ca o sârmă de aluminiu
într-o baie de sudură în cruce`


Cineva zicea ` în fiecare din noi este un Hitler si un Isus, un Sadam și un Baidan~ toata viata noastra cum se desfasoara depinde de evenimentele din copilărie, cum am fost văzuți, integrati cu viata, iubiti, … ` de aici Alice Miller scria `fiecare război e făcut nu de un adult ci de un copil ranit, abuzat` de aia ` aveți grija, paziti copii de rele, protejati, pentru ca într-o zi ei vor fi adulți`

` de aici se naște și destinul, soarta, pe care nu o putem controla, că ar însemna sa controlezi arhetipurile, pe care nimeni nu le schimba. Dar, Dumnezeu a zis ` iubiti-va` ` aveți grijă unii de alții` ` ingrijiti sufletul copilului atunci cand e pur, nou-nascut`
De-adevaratelea, arhetipurile mișca lumea si o tin integra, asa cum a fost creata …

Dragos,
Ultima strofa de aici , e ceva similar cu ce ai scris recent în cu Libertatea : `deschis tuturor luptelor —
… de luptă cotidiană
împotriva grupării
și din tine
a răului`
Deci aici eu așa am înțeles ca poetul este conștient de Intreaga fiinta umana,




Poți sa fii cat de conștient nu ai fi, scolit, instruit, la un moment dat anumite arhetipuri o sa ia controlul, pună mâna pe tine ca pe un sobolan, și atunci ne întrebăm ` doamne da ce sa intamplat cu el, a fost un om așa de treaba, asa de bun, un sfant, …. sau tot felul de uimiri, socuri sa traim, surprize umane, Bill Clinton, vai a terminat cele mai bune scoli din lume, presedintele USA, cum asa, :) E, that is the work of an archetype,
… sau ` vai a fost un derbedeu și uite ce copilul minune a ajuns` :)

, - noi ce-i respinsi, neiubiti, nedoriti, de noi insine, si altii, (in special familia de origine)
~
De ex: zilele astea plantez, copaci , flori, pentru ca ami sa ectivat arhietipul, Gradinarul,
O fata cand iubeste un băiat, i se activează arhetipul fecioară.
O mama cand naste i se activează arhetipul de mama …
etc.

Cand un om face rau, mai ales la furie, sub influenta emotii, este evident pana la Dumnezeu ca arhetipul raului il domina si constiinta nu stie cum sa opreasca acel manifest, pentru ca nu stie, nu are puterea care noi io atribuim mental,

asta este defectul constiintei,
altfel am totii in paradis ...

”început sondarea ... ”

de ce să sondezi, să fii sondor, nu e necesar :)

doar ”surrender” la ce se manifestă din cele 3 straturi și ”embrace”
integerază câte puțin ...

din ce văd aici, nu că vreau să analizezi dar muști bucăți prea mari din toate părțile,
anumite părți aduse din interior au nevoie ca să fie integrate încet în conștient ,

imaginează-ți că inviți deseară 500 de oaspeți într-un app cu 2 camere,

cum îi acomodezi,
și care o să fie calitatea timpului dacă ai de petrecut 2-3 ore cu ei, cu câți din ei ai să poți să te conectezi în mod real, nu formal ... așa este și cu ”sondarea”

În ziua de azi se face abuz în ce privește munca în spațiul intern (inconștient)& extern (conștient),

ține minte inconștientul deține puterea ”Zeilor” și a scrisului, a creației, dacă noi îl scotocim prea mult, forțat, el se strânge ca un merlc în căsuța lui și nu mai vezi nimic, raportul de încredere scade, data viitoare te miri că nu iese poezie la fel de bună, genială, dar este vorba despre acest raport de încredere de stabilit cu insonștientul, nu forțăm nimic, dacă este pârloagă e ok, lasă așa, și iubește mai bine acea grădină virgină, care de fapt poate da mai mult rod, ...

Inconștientul iubește să funcționeze în termenii săi, în ordinea și timpul dat, ... urmează legea divină, ” când merele se coc atunci le mîncăm” ... în terapii, și altele văd că în România la moment psihiatria, psihologii taie și sbânzură fără milă, ... Toți azi vor să intre în inconștientul omului să-l ficseze dar se face mult mai mult rău ...
m-am luat cu vorba,


Take it easy, and ”surender” ”embrace what is not what you want”
de aia ni sa dat o viață mai lungă,
:)


da, ești tânăr și te domină dorința de a rezolva ceva cât mai repede și să gați, și să fie totul perfect, ...
dar asta nu se va întâmpla niciodată în viața omului, este un vis, iluzie,

(să mă ierți de greșeli, numai mai pot verifica ce ams cris)

*alte lucrări
*ce ai scris în ultima vreme

ai pus suflet aici,
și talant,
dar și semeni cu mama,
ești avantajat din start, :)

plăcut mult, ”pe nevăzute am dat
la schimb o lacrimă
pentru neuitare”
M,

îmi place mult asta ”versiunea a ceea ce iubim nu ne spune ce suntem”
și alte expressii.
Din cte văd te-ai pus pe scris nu glumă, :)
am mai citit și altele lucrări, apreciez ce scrise în ultima vreme.
M,

” un munte
de luptă cotidiană
împotriva grupării
și din tine
a răului”

Ref. la ideea adusă ” împotriva grupării
și din tine
a răului” C. Yung a spus multe ... poemul transmite, îl găsesc util cititorului ... îl aduce spre a reflecta.
M,

poți să asculți frunzele cum cad deasupra apelor fără umbră.”
Antonia, un poem care te trec fiorii când îl citești.
Spiritul scrie, se simte condeiul său, atingerea sa în lucrările tale,
pentru că numai Spiritul are mâinile făcute din poezii, are
o sensibilitate născută anume din ”glasul ierbii”

Felicitări pentru carte!
vreau și eu cartea,
M,

rezistat să nu las un semn,
prima strofă e ca un abur care se ”imprimă” în cuv. de parcă ne spune ”poezia e plutire, aer, o formă de neatingere perfectă”
M,

îmi place mult războiul de aici, revolta poetului, foamea de viață sau de sine,
nu vom ști niciodată cine pe cine se caută sau împlinește,
golește pănă la invizibil, inexistent,
însă ce contează este că poezia se scrie pe ea însăși, ca un râu care-și urmează curgerea, ...

( ce nu-mi place e cuv. drac, dar e prob. mea :)
îmi dau seama că intensitatea poemului e creată de această exprimare extremă, o latură a vieții pe care o respingem din dorința de a vedea numai partea luminoasă)

atâtea com mai sus, ..
sincer, Domnul Teodor Dume, aveți aici un poem de o subtilitate/finețe greu de găsit,
după ce-l citești nu mai lasă spațiu de alte cuvinte, decât:

” la ceasul când ploile tropăie
deasupra lutului încins
să-mi obişnuiesc umbra să tacă atunci ”

Sumblim!
Se simte un suflu nou,o stare diferită de alte poeme,
:)

Un poem inedit, anume prin suflul/starea care o transmite.
Am căutat o metaforă care să-mi sară în ochi și nu am găsit. Fiecare vers e destul de firesc, chiar obișnuit/ordinar, parcă deja trăit, știut, și totuși cititorul găsește ceva mai mult decât metaforă aici. Anume asta atrage la scrierile tale ( am cititi și alte lucrări)


M-am oprit la versul ” În jur, oamenii curg frumoși, ca-ntr-o sală de nașteri;”
poate pentru că am văzut urgiile dintr-o sală de naștere,
pe lângă toate țipetele, vaietele, durerile facerii și altele așa era; oamenii păreau mult mai frumoși,
:)

e wrong dacă te-ai combina c-un curier,
de ce nu?
sunt zvelți, activi, sprinteni ca antilopele ...
:)

să știi că de-adevăratelea stau,
plouă în spatele casei, și urșii stau în ploaie,
am doi meri, am zis să-i tai, ...
:)

s-a scris din ușor și bine despre cheatră în ultima vreme,
să fie de bine,
sea,

Ștefan,
Sonetul ăsta e ca un fel de ” pe aripile vântului ” ” Love story ” ... ”Zidind palatu-n stânca fărâmată” ... ”Şi-n pâinea către mine aruncată”

” Cât nu m-am scurs prin brumă și m-instigă.”
ce mai, și aici ne răsfeți ... ”Mi-era de soare ca de mămăligă” ... ” ce sat tăcut”
Când cotesc simt de parcă poetul ne poftește, ne hrănește cu rădăcini de copaci, ... ” ia luați și voi de-aci”
:)