Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

și a venit ploaia și te-ai iubit cu ea

2 min lectură·
Mediu
captiv în tremur te urmăresc, îți sprijin privirea în timp
ce faci dragoste cu ploaia, o bijuterie amară dar atît de frumoasă
de care te bucuri ca de un amant coborît din ceruri
ploaia te ține în brațe, te mîngîie, te pătrunde, îți alungă pentru moment
singurătatea, te lași cuprinsă de puterea ei și fulgerele te fotografiază
pînă umbra ți se imprimă pe pereți ca pe hîrtie fotografică
îți plouă și ochii, o bucurie copilărească, ai putea uda florile să crească
precum eroii din povești, într-o zi ca-ntr-un an, mă speli pe față și o zi cu tine
e cît o viață, apoi aterizez în realitate și sufletul meu este cioburi
îmi înflorește pielea și nu e dragoste, e boală și tu ești atît de frumoasă
că orice altă zînă pare funerară
mintea mi-e de o claritate clocotită și blocurile din jur îmi par căsuțe fanteziste
locuite de căpcăuni veseli și beți care te invită, un univers atît de familiar
cu nebunia, cînd începi să cunoști durerile schimbărilor
unicornii lor vin la cei adormiţi, cînd perfectul devine fals
pentru că că iubirea e singura unitate de măsură, unica respirație
picuri în mine, pînă intru în supradoză, în comă, iau autobuzul pînă la capătul
morții și înapoi, ziua fără tine e văduvă, inima un cîine turbat care te linge
pe creier. cum să-ți spun te iubesc, cînd să-ți spun te iubesc
ai inima și îmbrățișarea statuii lui venus din milo
doar ochii tăi vorbesc la fel ca ochii medusei, în timp ce ploaia te topește
cum absintul o bucată de zahăr care se prăbușește peste mine ca o jumătate
de munte.
071.803
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
270
Citire
2 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “și a venit ploaia și te-ai iubit cu ea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14171670/si-a-venit-ploaia-si-te-ai-iubit-cu-ea

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
în timp ce plouă (se pare că am prins momentul prielnic, natura sincronizându-se perfect cu lectura acestui poem). Cumva fiecare text scris de tine are o inimă proprie, plămâni proprii și un suflet care se prelungește din poet ca un copil făcut cu dragoste. Fermecător tărâmul poemului, de basm, iar femeia despre care scrii pare magică, nepământească, nemuritoare. Așa și este, prin iubire tot ce atingem se preface-n ceva nemuritor.

Cu farmecul lecturii,
Antonia.
0
Cel mai bine*
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
cel mai frumos lucru la tine e ca ma citesti si ma apreciezi. nu te cunosc decat prin poeme, dar uneori am senzatia ca te stiu de la inceperea lumii. scrii atat de frumos despre mine, despre ce fac, incat am impresia că daca ridic mainile spre cer, te ating. multumesc si multumesc. dar sa stii, ca pentru oricine as scrie, putin din ce scriu e si pentru tine, si pentru cei care vor sa accepte ce simt.
0
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
Un poem care mi-a plăcut, lasă în mintea cititorului o urmă care dăinuie, senzații și stări.
Cîrcoteală: fotografiază-fotografică. Eu aș fi ales fotosensibilă sau altceva
ce mi-a plăcut: întregul poem, am spus, dar am remarcat ”claritate clocotită”
Stea roșie
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
ca nu am cu ce sa ma mandresc. altfel bucuros ca ti-a placut poemul. mai am unul, mai jos, zile crunte de betie, ma gandeam si la tine cand l-am postat.
0
@liviu-nanuLNLiviu Nanu
L-am citit și pe ăla cu beția, mi-a plăcut, dar nu am avut dispoziția de a lăsa semn. Eu sînt mai puturos la comentarii, asta nu înseamnă că nu citesc.
0
Distincție acordată
@cont-sters-55051Cont șters
rezistat să nu las un semn,
prima strofă e ca un abur care se ”imprimă” în cuv. de parcă ne spune ”poezia e plutire, aer, o formă de neatingere perfectă”
M,
0