Cont șters

ILiuță, am citit cu îngerul inimii,
îmi place enorm ce ai aici, și cum transmiț inicența copilului care se roagă, puritatea sufletului, și al bunicii,

am scris odată un poem în engl. cum că copilăria și bătrânețea sunt una și aceiaș etapă (spirituală) doar că una este la început și alta la sfârșit, ce nu am integrat, înțeles ca copii Dumnezeu ni-a mai dta încă o șansă :)

P.s. poate dacă eu aș fi scris, nu aș fi pus ultima vrază doar aș fi lăsat ”genunchii tot mai sapă-n rugă
pământul
și lacrimile
....gropi adânci”
Cu drag,
și spor!

tu ce-ai făcut aici !?:),

O poezie Fantastică, dintr-un ”Cărăbuș și un baston alb”se pare ai creat un aluat moale și cald, dospit, gata, gata bun de copt:

”te iubesc furibundă deși întoarsă pe două picioare ca să îmi prind plecarea
Din urmă ”

Ai cucerit cititorul cu fiece cuvințel care parcă zboară din duhul poetului, și nu mă miră, nu mă miră deloc, mia degrabă mă umple de o căldură pe care o poțo simți doar când citești poezia adâncului ...
Cu mare bucurie, și drag de poezia ta!
Maria,

Ӕn intimitatea lor
toate lucrurile respiră” și aș zice că nu numai respiră dar chiar se și ating mai mult decât suntem capabil să percepem, :)
desigur liniștea are menirea de a proteja acest mister, de gălăgia și setea creatorului de bomboanele ...

O poezie alchimizată, DRv. Domnul Teodor Dume faceți alchimie :)
Vă cuprind!
Maria,

ce abia așteptă ca cineva să-i ardă sufletul.”
Antonia
simt poezia asta ” precum mersul pe o frânghie subțire”


”Totul se poate învăța” într-un mod finuț, Sublim:), iar la tine poezia se scrie, nu se învață.
:)

Ștefan,
aici ai o poezie desine stătătoare

” cerul s-a subţiat pe atât
că nici un curcubeu nu mai trece
doar ochii tăi încolţiţi în privirea-mi
privesc din spatele ochilor mei
curgerea lumii”

o poezie cum nu am citit în ultima vreme aici pe site,
stea,

dintr-o răsuflare poemul,

vai,
da cum să treacă neobservată,
nu se poate, nu se poate,
ignoranța e și ea o formă de misoginism, ”pentru că doar așa mă mia simt viu”

Un poem, actual, genial, cu bătaie pe distanță lungă!
Mai scrie așa!
Maria,

un poem special, cu-n titlul de excepție, ...și albinuța aia specială din cap,
:)

Aș scoate partea de la final, mi se pare doar o extindere a stării, dar poezia e pănâ la ”o iubire scurtă”

as scoate ”cum se știe că e la-nceputuri.

Zumzăitul se oprea,

tot universul tăcea,

doar clipa creștea și creștea

până albina pleca -

o altă iubire o aștepta,

cea din trecut se ofilea.”

îmi sună bine de tot cuvântul ”iubire”, azi când mulți îl evită, tu l-ai abordat cu încredere!

la suprafață, pentru unii am și eu ani frumoși,:)
poți să-mi zici ”țățâca” sau ”lelița”, așa îi spunea mama la sora ei cea mai mare, ce-mi mai plăcea să aud cum ele două se dezmerdau, eram un pic și geloasă pe acest fel de apropiere, părea tainic, se simțea o dragoste ascunsă în acele vorbe, un unguent special doar pentru ele două,

așa se zice pe la noi, pe la voi poate se zice ”țaca” ... ,

totuși, vorbind de vârstă, nici nu m-am născut încă, ca om, :)

Da, Baticul se țese, pe un război foarte fin, delicat,
am zile când îmi iau avântul și zic: - e gata, am rezolvat-o,
și parcă cineva din mine îmi zice: - treci din nou la tablă,
de țesut se țese, că eu-s berbec, ce-mi pun în cap nu scapă,
de obicei am mare grijă ce-mi pun în cap, altfel e jăli mari ...
:)

Spor la noua carte! Ai ceva bun aici!

Citit dintr-o răsuflare,
am fost curioasă , finalul,
You nailed it!

Cu multă Inspirație Luminez!
Maria,

am citit cu respirația luată, Recomand! Aici este poezie de la mama ei de-acasă!

ce aș schimba, poate aici ”la margine de satul luminat de privighetori”
”la marginea satului luminat de proivighetori”
dar vezi cum e bine pentru ce ai vrut tu să exprimi,

Cu mult dragă, Iulia Eliza!

MamiDoi e bine, (scriu de ce e bine)

Archetipul de tată nu poate exista fără Anima, (așa că MamiDoi e super bine zis)

Tata are Archietipul (ca manifest) în funcție de cum a avut relația fiu-mamă.
De la mama învață să fie tată protector, grijuliu, atent, iubitor, implicat emoțional. Ddesigur depinde de fiecare mamă aici, dacă e ignorantă, negligează băiatul, consideră că un băiat trebuie să fie educat ca un ”mujic” atunci el așa va fi în relația de familie, un ”mujic”.

Relația cu soția și copii depinde de Anima lui (adică de relația sa cu mama).

Noi credem că fata alege băiatul și băiatul alege fata. În realitate Animusul fetei (care fata îl ia de la tată) alege băiatul. Iar la băiat Anima (care o ia de la mamă) alege fata. Practic soția ta sa măritat cu mama ta, :)
(de aia, dacă fata nu se înțelege ( nu-i place) mama soacră practic mai târziu ia nu se va înțelege cu soțul:), sau nu-i place de soț și inconștien transferă acele simțiri și le proiectează în mama soacră ( se jelește de ea la tot pasul, sau altele)

Relația băiatului cu lumea exterioară, cum reușește social depinde de relația cu tata (Animus). Cum reușește că construiască relații cu femeile, familia depinde de mamă (Animă).
La fete e pe invers.

Complicate sunt căile Domnului!

Archetipul de tată nu poate exista fără Anima, (așa că MamiDoi e super bine zis)
Practic tata are Archietipul (ca manifest) în funcție de cum a avut relația cu fiu-mamă
(de la mama învață să fie tată protector, grijuliu, atent, iubitor, implicat emoțional (desigur depinde de fiecare mamă aici, dacă e ignorantă, negligează băiatul, consideră că un băiat trebuie să fie educat ca un ”mujic” atunci el așa va fi în relația de familie.

Relația tatălui în familie, cu soția și copii depinde de Anima lui (adică de relația sa cu mama).
Practic la exterior noi credem că fata alege băiatul dar în realitate aminusul ei alege băiatul. Iar la băiat Anima lui alege fata. Practic soția ta sa măritat cu mama ta, :)
(de aia practic dacă fata nu se înșelege, nu-i place cu mama soacră practic mai târziu ia de fapt nu se va înțelege cu soțul:)

Relația băiatului cu lumea exterioară, cum reușește social depinde de relația cu tata (Animus). CUm reușește că construiască familia depinde de mamă (Animă)
La fete e pe invers.

Complicate sunt căile Domnului!
:)

” le-am păstrat mirosul în garderobă
parcă erai prezent”
Otillia, un poem care transmite foarte limpede efortul (din spatele cuvintelor) de a crea acea dinstanță dorită, de-al îndepărta, dar care la un moment dat se întoarce din nou în dorința de-al avea aproape, de-al păstra și macar așa ca ” miros”,
ultimele două strofe dau viață poemului,

Maria un poem care strigă, transmite stări profunde, vizual ți emoțional:” coconul
vâscos și dulceag”
poate aici ”mă transform într-un urlet de lup” , ”urlet de lup” mi se pare metafora facilă,
:)

îmi place la nebunie ce ai scris aici,
mi-am adus aminte de cele 5 minute, ritualul de somn, pănă la 12-13 le-am citit copiilor, și acuma îmi e dor de acel ritual, seară de seară, spălatul pe dinți, mânuțe, săritul pe paturi, hârjoneala, apoi cititul și lulaby.
chiar ieri la muncă ziceam, cel mai sănătos lucru care poți să il oferi copilului până la 7 ani este să-i cânți la culcare, să-i citești liniștit cu voce moale, blândă e un ”medicament” care rămâne în creerul copilului pentru toată viața,
și
așa nepoet cum ești ... e ok, și mai vreau să scrii așa, din astea,
:)
Dragoș tu cu adevărat aduci ceva nou,
lasă-ți arhietipul de tată să scrie și să strălucească în poezie, e nevoie, ai o dragoste imensă pentru familie, copii, ai menirea să scrii așa, transmiți,
e loc în poezia rom de așa poezie, exprimare deschisă,
E nevoie de rupt stereotipurile, se poate scrie în milioane de feluri și stiuluri,
și tu faci asta,
dar cel mai reușit, genial îți iese când scrii din arhietipul de tată,
(just to know,
it matters which one serves you the best)

Pașa, un poem care mi-a căzut pe suflet.
Da, ideatica aici e beton armat,
așa un pic să ne atingă,
pentru noi ăștea mai purii,
:)

citit șu vurut să las un smen, doar că m-am împedicat de COM ăsta ”mi se falfaie
Leonard Ancuta
[23.Sep.23 20:18]
punct”

Leonard! cui adresezi acest com?

Ce înseamnă ”mi se falfaie” ???

Vai de capul meu!

Maria,

”oala cu lapte covăsit”
fieți milă Doamne, :),

Sublim scris: ” ca un poem rupt din inima poetului preferat, iar el să nu simtă nimic despre acest transplant al durerii în timp ce trece în alt corp”

Ce mai,
să o citești pe Zavalic Antonia- Luiza e ca și cum te-ai scăpa la borcanul cu miere,
:)