Cont șters

desăvârșită! Cum a reușit autorul să recreeze din ‘eunuci’ acel magic ‘euuci’ este pur și simplu de necrezut! Acel magic efect de pronţare cu noduri în gât şi limba ruptă – genial! Strofa a doua? Ce ritm! Efectiv, te pierzi în ea... la propriu! ‘Reciclați prin metastaze’ – o construcţie atât de naturală încât nici nu știi de unde a venit, dar mai ales unde se duce! Rar mi-a fost dat să întâlnesc o asemenea frumusețe lirică, unde fiecare vers te face să-ți dorești să-l reciteşti din nou, iar şi iar... doar ca să încerci să-l înțelegi!

poezia asta e ca un parastas – plină de ironie rece și de tot ce rămâne nespus. Scena cu „sicriul și poza de buletin” e de un absurd amar, care surprinde perfect formalismul unei despărțiri care poate nici nu mai contează cu adevărat. Dar mă întreb, despărțirea asta e cu adevărat finală sau doar un pas dintr-un ciclu în care relația voastră continuă să se consume... Chiar dacă toamna marchează un fel de final, nu pot scăpa de senzația că discuția asta e departe de a fi încheiată.

Broască de ușă
ruginicioasă
lasă bețivul
să între-n casă!
Cheie-mpilată
peste măsură
să-ți saie limba
din strâmbătură!
Clanță de tablă
unsă-n vâltoare
frânge-te-ar șurubul
din incheietoare!
Balama hodoroagă
făr' de-alinare
sa te roadă rugina
fără-ncetare!
Șuruburi șchioape
ieșite din loc
să va tragă patentul
până faceți poc!
Ușa zăvorâtă,
de ce-mi ești haină?

- Nu vezi bă, cap de lemn,
Că-i o ușa străînă?!

În lumeni vorbele ți se măsoară?
Eu stau în drum. Granit (ne)prețuit
Doar porumbeii ce mă onorează,
Cu câte-un spârc în cap (și-ăla ciobit!)
Să-not pe mari de alb? Ce glumă tristă
Prefer să zac; uitată de noroc
Pe mine calcă lumea pesimistă
Și-și frânge glezna câte-un dobitoc
Stilou-neci? Eu sufăr tristă-n ploaie
Și-mi rad în nas, că-s baza tuturor
Iar vântul poartă frunze, vise, paie
Pe mine - plus gunoaie zor de zor
Femeie?! Habar n-ai de a mea soarta
Mă calcă toți! Nu-mi trebuie alți spini
Eu piatră-s; viață mi-e la colț de poartă
Cu praful strâns sub tocuri și lumini!

am un defect – citesc un text și imediat mă apuc să vizualizez. Metaforele astea au un aer de diagnostic clinic dintr-un viitor distopic, unde medicina și poezia fac front comun. Deci avem un pacient cu o structura osoasă de plostiren (oasele xe spumă oricum o dai, tot a osteoporoză miros) și cap de piatră - dexi oarecum mai potrivit pentru a fi expus lânga Antipa, la Muzeul de geologie decât pentru un consult neurologic. Dar, dincolo de amuzament, textul are și o valoare literară. E un joc cu simboluri și imagini abstracte, care, chiar dacă par lipsite de logică imediată, îți lasă impresia că ai participat la un vis liric. Așa că, dacă poți să-ți lași pragmatismul la ușă și să accepți că nu totul trebuie să aibă sens concret, textul chiar poate să-ți ofere o călătorie interesantă.

Când mingea-i la picior și fenta-i gata-n șut,
Papucu-mi zboară-n out, iar banca mă înjură,
Mă ceartă antrenorul, dar nu mă dau bătut;
Că-n loc de Sehereză... primesc un cap în gură.
Regină e ea, mingea, ce fuge ca nebuna,
O urmăresc degeaba, nu-i chip s-o nimeresc
Prin ploaie sau prin soare, ea fuge totdeauna,
Iar eu, de-atâta fugă, ajung să o iubesc!
La corner face dribling, se-nvârte printre ghete,
Cu pase lungi, cu fente pe care nu le-nvăț,
Și jur c-aș prinde-o-n brațe; păcat că n-are plete
Șeherezadă mândră... eu doar un nătăfleț
Dar când finalul sună din fluier disperat,
Seherezada-n fine, la mine s-a oprit.
Încerc să o-ncălzesc, să-i dau un șut curat,
Dar calc pe-un smoc de iarbă și cad ca un tâmpit.

inițiativa de a aduce mai multă transparență și claritate în politicile de publicare. Totuși, aș vrea să ridic o situație personală, sub rezerva că poate părea egoistă, dar cred că e relevantă pentru o revizuire mai clară a regulamentului.
După ce am șters toate textele publicate anterior — conform mențiunii că acestea îmi aparțin și pot fi modificate sau șterse — am constatat că nu mai pot publica alte materiale, deși nivelul meu de acces nu a fost modificat. Aș prefera ca, în astfel de cazuri, să fie specificat clar punctul din regulament care justifică o eventuală restricție.
Apreciez eforturile voastre și cred că o clarificare suplimentară ar ajuta la evitarea confuziilor similare pe viitor.

cum ajungem să ne aducem aminte de bătrânii care ne trimit să ne coborîm mintea în inimă pentru a ne putea descoperi sufletul