Poezie
Una
Parodie trimisă la Vaslui – 2024
2 min lectură·
Mediu
parodie după Seherezada
de Lucian Avramescu
când dragostea-i trecută, papucii-ncep să zboare
căci apriga femeie stârnită ca furtuna
mă cicăleşte-ntruna şi inima mă doare
simţind că o alege fatidic doar pe Una
ca fostă primadonă în cluburi vii de noapte
c-un arsenal de vorbe ca lama de cuţit
ea născoci o frază silabisită-n şoapte
ce-ar speria de moarte şi-un găinar pârlit
dansând lasciv pe masă în nopţi de chef năvalnic,
zeiţă coborâtă din sferele de sus,
ea pronunţă sentinţa, cu un surâs şăgălnic,
băgând tot Răsăritul de-a valma în Apus
iar de-ar rămâne-n lume ea ultima poetă
preaplină de talente şi fumuri de trabuc
ar recita sonete solemn, ca o vedetă,
poeţilor pe care i-ar ţine sub papuc.
poezia originală
Seherezada
de Lucian Avramescu
îndrăgostit de toate, papucul minţii-mi zboară
oriunde blând femeia se-aşterne ca zăpada
dar mai presus şi-alese inima mea hoinară
pe cea numită pururi şi div Seherezada
regină peste noapte, balsam în minarete
cu şoldu-i de cuvinte trecând printre securi
ea inventă bacşişul silabelor încete
şi-nduioşă în zâmbet sălbaticele guri
dansând pe buza gropii mai multe nopţi de-o mie
zeiţă de haremuri printre turbane, ah,
ea îmblânzi sentinţe rostite la agie
reîntronând Cuvântul în locul lui Allah
dintre femei rămase doar ea în veci poetă
zeiţă adorată de palizi eunuci
şoptind poemul vieţii la tragica şuetă
unde tronau califii cu sufletu-n papuci.
011.228
0

Papucu-mi zboară-n out, iar banca mă înjură,
Mă ceartă antrenorul, dar nu mă dau bătut;
Că-n loc de Sehereză... primesc un cap în gură.
Regină e ea, mingea, ce fuge ca nebuna,
O urmăresc degeaba, nu-i chip s-o nimeresc
Prin ploaie sau prin soare, ea fuge totdeauna,
Iar eu, de-atâta fugă, ajung să o iubesc!
La corner face dribling, se-nvârte printre ghete,
Cu pase lungi, cu fente pe care nu le-nvăț,
Și jur c-aș prinde-o-n brațe; păcat că n-are plete
Șeherezadă mândră... eu doar un nătăfleț
Dar când finalul sună din fluier disperat,
Seherezada-n fine, la mine s-a oprit.
Încerc să o-ncălzesc, să-i dau un șut curat,
Dar calc pe-un smoc de iarbă și cad ca un tâmpit.