Șșters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
Cronologie
voiam să zic de dubla rimă pe întreg poemul. Între 1 si 2 si 5 si 6 ar puta fi rima.
Pe textul:
„Interatomic" de Papadopol Elena
0 suflu
Contextaveti dublă rimă pe versurile 1 si 2. Ca poemul sa fie ciclic, puteti folosi dubla rima si pe ultimele 2 versuri. Prin urmare, versul care au disparut devine: care prin farmec au pierit.
Oricum, versul care au disparut era plat, ca o lovitura de tenis fara topspin.
Oricum, versul care au disparut era plat, ca o lovitura de tenis fara topspin.
Pe textul:
„Interatomic" de Papadopol Elena
0 suflu
Contextplus că ai greşeli gramaticale
Că sângele nu bea ce-i se cuvine
ce-i se cuvine nu e acelaşi lucru cu ce i se cuvine
ai şi o tonă de dezacorduri
dar nu voi insista, poate mai comentează şi alţii
Că sângele nu bea ce-i se cuvine
ce-i se cuvine nu e acelaşi lucru cu ce i se cuvine
ai şi o tonă de dezacorduri
dar nu voi insista, poate mai comentează şi alţii
Pe textul:
„În cucuruz ce doare-n vin ce vine" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contexttrebuie să corectezi aici:
o rană fără sfârșit ca un orizont roșu
asta fiindcă orizontul nu e ceva fără sfârşit. Orizontul este o linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească. O limită până la care ajunge vederea noastră. Ori limita şi nesfârşirea sunt două chestii diferite. Dacă pui cer însângerat, comparaţia devine plauzibilă.
Încă 2 lucruri de remarcat, un vers foarte slab, cu exprimare rudimentară: și să tai tot ce nutrește un cât de cât regret
şi un vers cu potenţial: tristețea se deapănă singură ca un caier. Nu zic un vers exelent, deoarece caierul se deapănă manual. Ar fi trebuit să zici: tristeţea e ca un caier, dar se deapănă singură.
o rană fără sfârșit ca un orizont roșu
asta fiindcă orizontul nu e ceva fără sfârşit. Orizontul este o linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească. O limită până la care ajunge vederea noastră. Ori limita şi nesfârşirea sunt două chestii diferite. Dacă pui cer însângerat, comparaţia devine plauzibilă.
Încă 2 lucruri de remarcat, un vers foarte slab, cu exprimare rudimentară: și să tai tot ce nutrește un cât de cât regret
şi un vers cu potenţial: tristețea se deapănă singură ca un caier. Nu zic un vers exelent, deoarece caierul se deapănă manual. Ar fi trebuit să zici: tristeţea e ca un caier, dar se deapănă singură.
Pe textul:
„nori " de Irina Lazar
0 suflu
Contextnu tot ce zboară se mânâncă, nu tot ce iese pe gură e poezie. Filtrul propriu trebuie să fie foarte sever. Uită-te cât de severi erau Eminescu şi Arghezi cu poeziile lor, cât de mult le cizelau. Eu cred că eşti indecis, şi aştepţi o reacţie din partea cititorilor. Şi, pe undeva, te şi înţeleg. Nu te-ai lovit de o critică serioasă, care să te ghideze. Nu ai avut lângă tine nişte maeştri, de la care să furi meserie. Te-ai lovit doar de nişte păreri şi ai evoluat doar într-un spaţiu închis. Tu trebuie să înfrunţi critica de specialitate, iar pentru asta trebuie să faci nişte paşi. te salut!
Pe textul:
„despre un vânt care bătea din stânga" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextMi-a plăcut mult metafora ecluzei, este f reușită. Poemul, cu excepția finalului un pic confuz - mă refer la penultima strofă, este bine așezat, bine exprimat.
Pe textul:
„muzica celtă" de dan petrut camui
0 suflu
Contextpe ideea din prima parte a textului, dezvoltând metafora aceea frunoasă a mării care moare. E o întreagă poveste acolo. E un poem ca o sculptură fluidă care așteaptă să fie scos din amalgamul de cuvinte. Se vede că în perioada aceea erai în căutarea unui stil, a unui gen, amestecând lucrurile. Cred că ar fi bine să iți folosești abilitățile actuale și să înlături balastul. Tu ești acum capabil să concentrezi, să selectezi și să scrii poeme minunate.
Pe textul:
„despre un vânt care bătea din stânga" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextFolosirea excesivă a gerunziilor și a pronumelor relative pentru a crea rime interioare și exterioare este o tehnică cunoscută. S-a folosit și în traducerea lui Eliot. Chestia este că s-a mizat mai mult pe tehnică, pe efectul estetic, decât pe aprofundarea ideatică. Finalul cu urma cu care calc prin mine este punctul forte al poemului, dar pare cam puțin în toată povestea. Aș fi curios cum ar arăta acest text cu mai puține gerunzii și pronume.
Pe textul:
„Praf de (pe) apă " de Nincu Mircea
0 suflu
ContextVersurile 1 din strofele 1 si 3. Au ruperi de ritm, nu se respecta metrica celorlalte versuri. Si ar fi pacat sa nu fie refacute, fiindca poezia este frumoasa.
Pe textul:
„Mă împresoară toamna" de Ursu Marian Florentin
0 suflu
Contextfoarte clar, dar mă repet. Comparațiile nu se pot face, pentru că viața nu se inspiră din cărți, ci invers, cărțile din viață. Elementul de referință, într-o comparație, este generator de emoții și sentimente. Este o chestie arhetipală. Tu, desigur, faci ce dorești.
Pe textul:
„cartea" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextAici trebuie ootimizată exorimarea poetică
și am scos-o puțin la plimbare
pe o bancă
din parcul de alături
devine
și am scos-o puțin la plimbare
în parcul cel mai aproape de casă
acolo, pe o bancă...
și acolo, la repetiția ne-am, ne-am, ar merge ne duceam în loc de ne-am duce.
și mai e un vers lung, inestetic: ca un copil căruia i se furase mingea
ce poate fi
ca un copil când i se fură mingea
și am scos-o puțin la plimbare
pe o bancă
din parcul de alături
devine
și am scos-o puțin la plimbare
în parcul cel mai aproape de casă
acolo, pe o bancă...
și acolo, la repetiția ne-am, ne-am, ar merge ne duceam în loc de ne-am duce.
și mai e un vers lung, inestetic: ca un copil căruia i se furase mingea
ce poate fi
ca un copil când i se fură mingea
Pe textul:
„Singur..." de Teodor Dume
0 suflu
ContextCărțile se inspiră din viată, nu viața din cărți. Iar la final, ai fi putut salva, folosind cartea la singular, cartea existenței noastre, scrisă de Dumnezeu,iar scara aceea să poată fi urcată doar de cei care o observă, cum coboară dintre nori. Ai idei bune, în orice caz. Ai o logică a ta și un fie epic, ceea ce este bine.
Pe textul:
„cartea" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextsă dezvolți spusele lui Nichita, cum că el nu credea că există poeți, ci că există doar poezie. Alegerile tale sunt, așadar riscante, fiindcă tu calci pe drumuri bătătorite. Poezia nu e rea, dsr nu vii cu ceva inedit, cu care să surprinzi dpdv ideatic.
Pe textul:
„poeți nu există" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextam scris un eseu despre punctul zero, într-un volum, că am învățat despre asta în facultate și că m-am lovit de el în cei 25 de ani de viață sportivă. Autoarea ar fi trebuit să țină cont de asta, în fond, este în interesul ei ce am scris. Plutirea nu are ce căuta acolo. Plutirea apare atunci când, plecând pe un traiect ascendent, de la punctul zero, ajungi în vârful optim de performanță fizică și mentală. Să simți că plutești când alergi, fără să simți efortul, să simți că plutești când scrii, fără să simți suferința. Plutirea este agală cu sublimarea și, mai apoi, transcendența.
Pe textul:
„punctul zero" de Irina Lazar
0 suflu
ContextDupa ce citești versurile geniale ale lui Nichita din poemele Ce bine că ești și E o întâmplare a ființei mele, și revezi mirarea și întâmplarea din acest poem, plus repetițiile inestetice și jocurile de cuvinte facile, rămâi, așa, cu un gust amar. Un text foarte slab.
Pe textul:
„dragoste" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextVișan în loc de Vișa. Cu scuzele de rigoare.
Pe textul:
„În interiorul cetății trec umbre" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextFrumos gestul critic și prietenesc al lui Dragoș. Textul domnului Teodor Dume, chiar dacă mai poate fi îmbunătățit, are atributele necesare pentru a fi dezbătut și apreciat. Dragoș Vișan este, de departe, cel mai activ comentator de pe site, bravo lui. Iar în calitate de OM, nu se dă înapoi atunci când un prieten este în dificultate, căci, în fond, acolo se văd marile caractere, la greutate. Când sprijinul pe care îl acorzi prietenului este mai important decât beneficiile pe care le obții tăcând, pentru a nu deranja dușmanii prietenului. Dat fiind faptul că umbrele trec strada, iar bătăile inimii fac eforturi pentru a se face auzite, Dragoș Vișa este criticul și prietenul care sare în ajutorul poeziei Dumiene, pentru a fi mai cunoscută, dar și în ajutorul omului, încercat de problemele cotidiene, atunci când trece, ca o umbră, strada vieții, atacat de dușmanii săi, secundele și uitarea.
Pe textul:
„În interiorul cetății trec umbre" de Dragoș Vișan
0 suflu
Contextaceste micropoeme! Cel cu sera, cel cu primăvara în comă şi cel cu pescarul sunt favoritele mele! Un text demn de recomandat!
Pe textul:
„Micropoeme (58)" de Paul Mircea Iordache
0 suflu
Context