șters

îmi cer scuze, dar atât am putut. Poate altădată. Mă ocup, în momentul de faţă, de nişte texte de-ale mele. Şi vă dau dreptate, este mare nevoie de feedback pe site. Cu prietenie, Ionuţ Caragea.

Interesantă povestirea dumitale, ai un stil alert pe care îmi place și mie să-l folosesc în SF-urile pe care le scriu. Propozițiile scurte sunt naturale, descrierile spun tot ce trebuie spus și te fac să te integrezi excelent, ca lector, în povestire. Subiectul nu e nou, dar cadrul în care se desfășoară întâmplarea îi aduce un aer de prospețime. Se vede că avem de-a face cu un autor care citește mult, care știe să concentreze dacă este nevoie, având această calitate și datorită pasiunii pentru poezie. Felicitări!

Ilie, credeam că eu sunt sursa tuturor problemelor de pe acest site, dar observ că există și alte chestii pe aici, pe care nu le cunosc, și peste care, unii oameni, printre care și tu, nu reușesc să treacă. Permite-mi să mă retrag din această discuție și să-mi cer scuze doamnei Elena Papadopol pentru comentariile mele care nu au legătură cu textul ei.

Nu se ridică la nivelul cu care m-ai obișnuit. Era o chestie pe care trebuia s-o ții pentru tine. Îi poți influența și pe alții să nu-l mai citească, ori mie, textele dânsului mi s-au părut interesante. Eu zic să lăsăm toate chestiile din trecut deoparte și să privim textele detașat. Spor!

abia ce s-a stins un conflict pe site, iar singurul vinovat am fost eu. Am recunoscut. Doamna Papadopol a venit aici datorită mie, iar eu am un trecut plin de conflicte, în care, în loc să fiu umil, am ripostat și am atras antipatii. Acestea s-au răsfrânt și asupra prietenilor care mi-au apreciat textele. Deci, vă rog frumos să-l lăsați pe Leo Ancuța în pace, iar eu îmi cer scuze dv. pentru comportamentul meu care a provocat toate aceste discuții. Haideți să ne dorim pacea și liniștea aici, să comentăm poezii. Uite, eu am cerut să nu mai fiu comentat deloc de Dragoș Vișan și Elena Papadopol, ca să nu se mai lege nimeni de ei. Soluția a funcționat, nu mai poate nimeni să zică că există găști. Cu toate că eu acuma am foarte puțini comentatori, e liniște și pace. Haideți să nu mai judecăm pe nimeni și să analizăm texte literare. Vă mulțumesc!

aiurea, iar la spiritul filosofului puteam să fac altfel acordul. Dar, sper să se înţeleagă. Ilie, tu consideri ce vrei despre omul de faţă. Eu, cum am promis, voi face referire doar la texte, fără să mai judec în niciun fel oamenii pentru felul lor de a fi, de a se comporta, de a reacţiona. Să judece Dumnezeu. Există o luptă dură în fiecare între bine şi rău, depinde de fiecare cum o gestionează. Cu toate că, în lumea asta, se pare că sunt mai apreciate bătăile cu palme, luptele cu pumnii etc etc., iar pacea plictiseşte. Pe cine mai bârfim pe timp de pace? Cum ne manifestăm superioritatea? E bine, cumva, că ai revenit cu al treilea comentariu. La primul mi s-a părut că ai scris aforistic, 2 rânduleţe, iar la al treilea limbajul e cam de baltă şi nu ai argumentat de ce. Sper să nu te superi pe mine fiindcă mi-am exprimat o părere literară cu privire la felul în care ai comentat. te salut!

de analizat acest text, poate fi lasat la dospit mai multe zile, privit cu alti ochi. Autorul decide, intr-un final. Salutari!

autorul, pare a se retrage, subtil, din spaţiul eristic, scriind un mic tratat filosofic, sub formă de poezie, concentrând, cumva, angoasele care ne încearcă pe noi, pe el, ca oameni. Cumva, se aseamănă, la scară mai redusă, cu romanul lui Leo, Sunt un curv. Da, ne prostituăm adesea, pentru a supravieţui în această speluncă mizerabilă. Dumnezeu se pare că lipseşte, în spirit nietzscheanist, din peisaj, iar liberul aribitru se reduce la un simplu joc de barbut sentimental. Simt şi uşoare contradicţii în poem. Spelunca asta ar fi privită altfel dacă, într-adevăr, dacă nu ar exista dezamăgire... Unde e frumosul, unde e exuberanţa? Între protest şi lamentaţie, ar trebui să fie şi ceva care să ne scoată din zona obscură. Dar lupta cu demonul interior, care ne face să ne hrănim doar din conflicte, este foarte foarte dură. Fie că învingi, fie că nu, tot ca o curvă eşti perceput de cei cărora le place să judece, considerându-se, tacit sau palimpsestic, superiori. Cam asta am înţeles eu din acest text, destul de bun. Dacă nu am înţeles ce trebuia, îmi cer scuze pentru limitările mele. Măcar am încercat.

îmi cer încă o dată scuze pentru modul în care v-am tratat. Victimile sunt, de fapt, sunt oameni cumsecade, care merită respect. Îmi retrag toate acuzaţiile şi nu voi mai ignora niciodată spusele dv., indiferent de ce îmi veţi spune. De altfel, este valabil pentru toată lumea. Voi răspunde cu prietenie tuturor comentariilor de sub textele mele (chiar şi celor s-ar vrea să-mi zgândărească orgoliul) sau de sub alte texte, fără să mai fie nimeni sfidat sau luat la mişto. Nu mă consider ipocrit, copnsider că am primit un indiciu clar şi mi-am dat seama unde era rădăcina problemelor. Niciodată nu e prea târziu să fie rezolvate problemele de la rădăcină. Iar dv. aşi avut un rol esenţial. Nu mă voi supăra, oricum, puteţi să mă consideraţi cum vreţi dv. Eu mi-am luat o piatră de pe inimă şi nu mai doresc să pun alta în locul ei. Aşa că nu voi mai judeca niciun om, urmând spusele dumnezeieşti. Voi analiza doar texte literare. Cu prietenie, Ionuţ Caragea.

fi și o soluție să nu se mai repete "greșeala" în strofele 3 ș 4. Spor!

ca un țipăt de bucurie al păsărilor, pe timp de pace. Cu un final foarte bine ales. Am citit cu plăcere! PS. La versul cu Ea pescuiește, ar fi mers și gerunziul, ca să fie totul mai cursiv. Cu drag!

E fain poemul, mai ales începutul și strofele în care se prezintă cadrul marin. Îmi plac și trimiterile istorice și mitologice, iar aici aș face o paralelă la stilul lui Odisseas Elytis... Nu-mi place versul acela "aproape fără vreo insulă", fiindcă ar fi câteva de menționat, chiar și așa micuțe cum sunt. Aș merge pe aproape insesizabile... Strofa aceea cu poeta aș da-o toată afară. Strică tot farmecul. Să rămâi așa pur, ca un continuator al lui Elytis. Succes!

cum explicai aprins, confuzia, sminteala

că oricum, greșeala se înțelegea oricum din confuzie

Te salut!

în special primele două și ultimele 3 versuri. În antepenultimul vers, cu riscul de a părea stănescian, folosind intertextualitatea, ar merge foarte fain nenăscuții lupi. Mă deranjează cuvântul muiere în poem și intratul acela. Lucrurile ar putea fi spuse mai rafinat. De ex, visele omului ce caută în trupul femeii viitoarele vise... sau ceva de genul. PS. Cum am spus și altora, te aștept să te implici mai mult pe site. Baftă!

Maestre mă face să par un intrus, un bătrân. Vă invit să vă implicați mai mult pe site, comentând textele colegilor. Aveți idei foarte faine în poezie...

Un tablou al Genezei foarte reușit. S-ar putea naște o întreagă discuție cu privire la "Găsise", fiindcă s-ar putea spune că El nu avea nevoie să Găsească,dar cine știe, de fapt, cum au stat lucrurile? Apropo, de ce nu vă implicați mai mult, părerile Dv. să dinamizeze un pic site-ul?

mai demult, erau foarte atent cizelate. Cred că puteți îmbunătăți oricând rimele, să nu mai existe atâtea probleme. Rebelă nu rimează cu problemă, aveți rimă pe același cuvânt - noastre. Triste nu rimează cu vise. Succes!

Probabil e și din cauza defectului meu de a-mi perfecționa textele. Mă gândesc la textele altora ca și când ar fi ale mele. Te rog să mă scuzi.

Versul cu confuzia fiindcă confuzia se desparte în 4 silabe. Versul 2 din ultima strofă...

dar sunt câteva versuri în care se poticnește ritmul. Am observat că versurile sunt libere, e ok alegerea, dar ritmul se poticnește uneori.