șters

în loc de gândim

și lucrurile în loc de lucurrile

tu te-ai gândim vreodată că, uneori, glumele tale extraliterare pot provoca partea aceea întunecată din oameni? Tu dădeai sfaturi bune de multe ori, dar mi se pare că, la fel ca în cazul de față, în loc să fii pacificator, ești întinzător de capcane. Te superi dacă te rog frumos să nu mai provoci în niciun fel lucurrile pe site și să faci analize constructive pe texte? Mulțumesc fain!

sper că nu te-a supărat părerea mea sinceră pe text. Numai de bine!

diferă. Autoarea va lua ce este bun din fiecare coemenatariu și va face ce-i dictează sufletul. Tot ceeea ce am spus, a fost din experiența mea personală. Am avut de-a face cu cei mai mari eminescologi ai României, Theodor Codreanu, Rachieru, Constantin Cubleșan, Nae Georgescu etc, am discutat mult cu ei, și știu cum stau lucrurile.

păreri diferite despre un text. Asta arată că nu gândim în grup, că simțim lucurile diferit. E sănătos lucrul acesta. În ceea ce privește omul luminos, îmi susțin părerea. Doar că, exact când am pomenit de el, parcă am apăsat pe un buton și l-am provocat\invocat pe celălat eu al poetului. Sau poate mă înșel. Naiba știe...

pe timp de caniculă. Chiar dacă tema e ultrauzitată, textul e plăcut. Nu e fabulos, dar e plăcut. E bine dacă, pe o asemenea căldură, supraviețuiește Poezia...

Bravo domnule Ionuț Georgescu! Ai renunțat la prețiozități și extravaganțe și ai scris un poem minunat. Nici nu mai fac analiză pe text, pur și simplu mă bucur. Ai scos omul luminos la suprafață.

comentariul meu e înspre binele dv. Mai bine să fiți atenționată pe un atelier literar, unde puteți face orice modificări doriți pe un text, decât să suportați consecințe dure, mai târziu. Mai clar de atât nu pot fi.

Ilie, ai spus o grămadă de prostioare. Eminescu nu e niciodată rău când e Eminescu. El, pur și simplu, este. Chiar dacă și textele lui, publicate postum, ar mai fi trebuit cizelate. El nu a mai avut acest privilegiu, fiind trimis pe lumea cealaltă.

De păstrat, nu se pune problema așa. Critica literara te taxează pentru "o scăpare". Devii stigmatizat. Așa cum e Cărtărescu acum, care nu va scăpa niciodată de pata neagră de pe dosarul lui de scriitor, mă refer la plagiatul din tinerețe, descoperit de Cezar Ivănescu.

Dacă veți de de un mare eminescolog, acesta v-ar putea acuza, într-o revistă, de pastișare. Eu vă vreau binele, să nu ajungeți la așa ceva. Reflectați la ce vă spun și faceți cum credeți dv.

Bate vântul frunza-dungă
cântăreții mi-i alungă

Când e vântul într-o dungă,
ciripit să nu te-ajungă

Versurile sunt aproape identice, metrică pe 8 silabe

Poate că veți reuși să faceți ceva. Numai de bine!

Prea mult Eminescu în acest text. Și ca metrică, și ca tematică, e tot un Ce te legeni codrule...

dar destul de bine scris. E ca o rană care plânge. Vedeți că aveți un i în plus la verbul vei ști.

și asta, în special, din cauza limbajului nepoetic. Versul acela cu ochii beliți e neinspirat total. Faza cu drepturile de autor și dreptul să mor e clișeic, l-am mai citit de zeci de ori. Textele astea când o dai în filozofeli ușoare și ghicitori nu te prind bine. Am citit alte texte scrise de tine mult mai bine. Întotdeauna, cu sinceritate, Ionuț.

Prima parte a fost faină, atât cât a fost. Partea a doua nu vine cu ceva surprinzător, ceva care să-ți taie respirația. Și pare scrisă mai la repezeală. Iar intriga lipsește cu desăvârșire. S-ar fi vrut o interacțiune mai mare între personaje, s-ar fi vrut un dialog cu stiluri diferite de vorbire pentru fiecare personaj. Acum e o schiță SF, ce poate fi lărgită, în primă fază, ca nuvelă. Dar ar fi foarte greu. Trebuie construite lumi, trebuie controlate zeci de personaje, trebuie și ceva filosofic, metafizic, transcendent... S-au făcut multe filme și s-au scris multe cărți pe tema întâmplărilor ciclice, tocmai de aceea trebuie venit cu ceva, repet, care să-ți taie respirația. Romanele SF sunt foarte greu de scris. Necesită ani de muncă și studiu aprofundat.

pt Dv! Folositi Agonia in continuare, bucurati-va de lucrurile frumoase de aici. Eu ma voi multumi stiind ca sunteti prezenta si ma cititi in continuare, chiar daca v-am cerut sa nu ma mai comentati deloc. Valabil si pentru Dragos.

în loc de slavii, haha
mă în loc de nă

Văleu, se poate vorbi enorm de mizantropie, aşa cum îmi bat eu gura, de câteva zile, în stil platonic, recunoscând că mă aflu între bine şi rău. Şi nu mă izolez, nu nă dezumanizez, ci mă expun pe aici, explicând, aşa cum zicea nenea Schopenhauer, că toţi suntem suferinzi, că suntem slavii voinţei noastre de a fi, ceea ce cuprinde întreg arsenalul de atitudini. Şi totuşi, arta, ar trebui să ne salveze, să ne purifice, să ne înalţe. Să fie şi textul dv. un fel de purificare? Ar putea fi, dar nu prea se vede în comentarii. Mi-ar plăcea să văd, la un moment dat, omul luminos. Dar nu am aşteptări în această privinţă.

Mda, în acest text păreți un autor care se hrănește din stări negative și vă place să faceți o mică demonstrație de cultură și inteligență, așa cum procedați și în alte texte. Folosiți intenționat cuvinte "dure" pentru a da greutate discursului poetic (să zicem o extravaganță lingvistică), dar nu aveți rafinamentul marilor poeți filosofi, la care discursul poetic vine dintr-un sentiment mai luminos și nu se vede acea demonstrație. Mă refer la Blaga și Borges în special. Ei nu demonstrează, ei sublimează. Ei iubesc totul, pentru că poezia este totul. La dumneavoastră se simte o anumită energie negativă îndreptată către exterior, iar asta dărâmă poezia. Poezia trebuie să emoționeze în mod pozitiv, să ridice omul din negativism, nu să fie un alibi pentru atitudinile disprețuitoare ale cititorilor, pentru cei care vor să judece totul, considerându-se superiori. Nu văd în textul dv. acea detașare, acea stare de plutire, acea dragoste care biruiește orice gând negativ. Însă am citit și poeme faine de-ale dv., în care filosofia și sentimentul drsgostei se împletesc armonios, ceea ce mă face să cred că scrisul dv. poate fi influențat foarte ușor de stările conflictuale, că sunteți, ca autor, sclavul propriului întuneric. Îmi cer scuze, dar asta văd eu, asta simt. Dacă greșesc, îmi pare rău.

pe site. Si poate voi mai pune si altele. Asa ca un schimb de lectura intre doi pasionati ai genului. Va rog sa va traduceti povestirea in engleza si sa participati cu ea la concursul de care vorbesc. S-ar putea sa aveti succes!

imi cer scuze sufletului meu ca, incercand sa-mi imblanzesc demonul interior, par un idiot. Demonul din mine imi spune uneori sa va distrug, ingerul din mine imi spune sa va privesc ca pe o fiinta de lumina. Daca vreti, provocati-ma. Nu voi mai raspunde niciunei provocari. Iar daca vreti sa nu va mai comentez deloc, o pot face. Scopul meu nu este sa va enervez. Dv. alegeti si eu va voi asculta rugamintea. PS. Punctul meu slab sunt textele literare. Daca vreti sa incercati sa ma intaratati, incercati acolo. Vreau sa imi testez capacitatea de tolerenta.