șters

Dacă veți de de un mare eminescolog, acesta v-ar putea acuza, într-o revistă, de pastișare. Eu vă vreau binele, să nu ajungeți la așa ceva. Reflectați la ce vă spun și faceți cum credeți dv.

Bate vântul frunza-dungă
cântăreții mi-i alungă

Când e vântul într-o dungă,
ciripit să nu te-ajungă

Versurile sunt aproape identice, metrică pe 8 silabe

Poate că veți reuși să faceți ceva. Numai de bine!

Prea mult Eminescu în acest text. Și ca metrică, și ca tematică, e tot un Ce te legeni codrule...

dar destul de bine scris. E ca o rană care plânge. Vedeți că aveți un i în plus la verbul vei ști.

și asta, în special, din cauza limbajului nepoetic. Versul acela cu ochii beliți e neinspirat total. Faza cu drepturile de autor și dreptul să mor e clișeic, l-am mai citit de zeci de ori. Textele astea când o dai în filozofeli ușoare și ghicitori nu te prind bine. Am citit alte texte scrise de tine mult mai bine. Întotdeauna, cu sinceritate, Ionuț.

Prima parte a fost faină, atât cât a fost. Partea a doua nu vine cu ceva surprinzător, ceva care să-ți taie respirația. Și pare scrisă mai la repezeală. Iar intriga lipsește cu desăvârșire. S-ar fi vrut o interacțiune mai mare între personaje, s-ar fi vrut un dialog cu stiluri diferite de vorbire pentru fiecare personaj. Acum e o schiță SF, ce poate fi lărgită, în primă fază, ca nuvelă. Dar ar fi foarte greu. Trebuie construite lumi, trebuie controlate zeci de personaje, trebuie și ceva filosofic, metafizic, transcendent... S-au făcut multe filme și s-au scris multe cărți pe tema întâmplărilor ciclice, tocmai de aceea trebuie venit cu ceva, repet, care să-ți taie respirația. Romanele SF sunt foarte greu de scris. Necesită ani de muncă și studiu aprofundat.

pt Dv! Folositi Agonia in continuare, bucurati-va de lucrurile frumoase de aici. Eu ma voi multumi stiind ca sunteti prezenta si ma cititi in continuare, chiar daca v-am cerut sa nu ma mai comentati deloc. Valabil si pentru Dragos.

în loc de slavii, haha
mă în loc de nă

Văleu, se poate vorbi enorm de mizantropie, aşa cum îmi bat eu gura, de câteva zile, în stil platonic, recunoscând că mă aflu între bine şi rău. Şi nu mă izolez, nu nă dezumanizez, ci mă expun pe aici, explicând, aşa cum zicea nenea Schopenhauer, că toţi suntem suferinzi, că suntem slavii voinţei noastre de a fi, ceea ce cuprinde întreg arsenalul de atitudini. Şi totuşi, arta, ar trebui să ne salveze, să ne purifice, să ne înalţe. Să fie şi textul dv. un fel de purificare? Ar putea fi, dar nu prea se vede în comentarii. Mi-ar plăcea să văd, la un moment dat, omul luminos. Dar nu am aşteptări în această privinţă.

Mda, în acest text păreți un autor care se hrănește din stări negative și vă place să faceți o mică demonstrație de cultură și inteligență, așa cum procedați și în alte texte. Folosiți intenționat cuvinte "dure" pentru a da greutate discursului poetic (să zicem o extravaganță lingvistică), dar nu aveți rafinamentul marilor poeți filosofi, la care discursul poetic vine dintr-un sentiment mai luminos și nu se vede acea demonstrație. Mă refer la Blaga și Borges în special. Ei nu demonstrează, ei sublimează. Ei iubesc totul, pentru că poezia este totul. La dumneavoastră se simte o anumită energie negativă îndreptată către exterior, iar asta dărâmă poezia. Poezia trebuie să emoționeze în mod pozitiv, să ridice omul din negativism, nu să fie un alibi pentru atitudinile disprețuitoare ale cititorilor, pentru cei care vor să judece totul, considerându-se superiori. Nu văd în textul dv. acea detașare, acea stare de plutire, acea dragoste care biruiește orice gând negativ. Însă am citit și poeme faine de-ale dv., în care filosofia și sentimentul drsgostei se împletesc armonios, ceea ce mă face să cred că scrisul dv. poate fi influențat foarte ușor de stările conflictuale, că sunteți, ca autor, sclavul propriului întuneric. Îmi cer scuze, dar asta văd eu, asta simt. Dacă greșesc, îmi pare rău.

pe site. Si poate voi mai pune si altele. Asa ca un schimb de lectura intre doi pasionati ai genului. Va rog sa va traduceti povestirea in engleza si sa participati cu ea la concursul de care vorbesc. S-ar putea sa aveti succes!

imi cer scuze sufletului meu ca, incercand sa-mi imblanzesc demonul interior, par un idiot. Demonul din mine imi spune uneori sa va distrug, ingerul din mine imi spune sa va privesc ca pe o fiinta de lumina. Daca vreti, provocati-ma. Nu voi mai raspunde niciunei provocari. Iar daca vreti sa nu va mai comentez deloc, o pot face. Scopul meu nu este sa va enervez. Dv. alegeti si eu va voi asculta rugamintea. PS. Punctul meu slab sunt textele literare. Daca vreti sa incercati sa ma intaratati, incercati acolo. Vreau sa imi testez capacitatea de tolerenta.

îmi cer scuze, dar atât am putut. Poate altădată. Mă ocup, în momentul de faţă, de nişte texte de-ale mele. Şi vă dau dreptate, este mare nevoie de feedback pe site. Cu prietenie, Ionuţ Caragea.

Interesantă povestirea dumitale, ai un stil alert pe care îmi place și mie să-l folosesc în SF-urile pe care le scriu. Propozițiile scurte sunt naturale, descrierile spun tot ce trebuie spus și te fac să te integrezi excelent, ca lector, în povestire. Subiectul nu e nou, dar cadrul în care se desfășoară întâmplarea îi aduce un aer de prospețime. Se vede că avem de-a face cu un autor care citește mult, care știe să concentreze dacă este nevoie, având această calitate și datorită pasiunii pentru poezie. Felicitări!

Ilie, credeam că eu sunt sursa tuturor problemelor de pe acest site, dar observ că există și alte chestii pe aici, pe care nu le cunosc, și peste care, unii oameni, printre care și tu, nu reușesc să treacă. Permite-mi să mă retrag din această discuție și să-mi cer scuze doamnei Elena Papadopol pentru comentariile mele care nu au legătură cu textul ei.

Nu se ridică la nivelul cu care m-ai obișnuit. Era o chestie pe care trebuia s-o ții pentru tine. Îi poți influența și pe alții să nu-l mai citească, ori mie, textele dânsului mi s-au părut interesante. Eu zic să lăsăm toate chestiile din trecut deoparte și să privim textele detașat. Spor!

abia ce s-a stins un conflict pe site, iar singurul vinovat am fost eu. Am recunoscut. Doamna Papadopol a venit aici datorită mie, iar eu am un trecut plin de conflicte, în care, în loc să fiu umil, am ripostat și am atras antipatii. Acestea s-au răsfrânt și asupra prietenilor care mi-au apreciat textele. Deci, vă rog frumos să-l lăsați pe Leo Ancuța în pace, iar eu îmi cer scuze dv. pentru comportamentul meu care a provocat toate aceste discuții. Haideți să ne dorim pacea și liniștea aici, să comentăm poezii. Uite, eu am cerut să nu mai fiu comentat deloc de Dragoș Vișan și Elena Papadopol, ca să nu se mai lege nimeni de ei. Soluția a funcționat, nu mai poate nimeni să zică că există găști. Cu toate că eu acuma am foarte puțini comentatori, e liniște și pace. Haideți să nu mai judecăm pe nimeni și să analizăm texte literare. Vă mulțumesc!

aiurea, iar la spiritul filosofului puteam să fac altfel acordul. Dar, sper să se înţeleagă. Ilie, tu consideri ce vrei despre omul de faţă. Eu, cum am promis, voi face referire doar la texte, fără să mai judec în niciun fel oamenii pentru felul lor de a fi, de a se comporta, de a reacţiona. Să judece Dumnezeu. Există o luptă dură în fiecare între bine şi rău, depinde de fiecare cum o gestionează. Cu toate că, în lumea asta, se pare că sunt mai apreciate bătăile cu palme, luptele cu pumnii etc etc., iar pacea plictiseşte. Pe cine mai bârfim pe timp de pace? Cum ne manifestăm superioritatea? E bine, cumva, că ai revenit cu al treilea comentariu. La primul mi s-a părut că ai scris aforistic, 2 rânduleţe, iar la al treilea limbajul e cam de baltă şi nu ai argumentat de ce. Sper să nu te superi pe mine fiindcă mi-am exprimat o părere literară cu privire la felul în care ai comentat. te salut!

de analizat acest text, poate fi lasat la dospit mai multe zile, privit cu alti ochi. Autorul decide, intr-un final. Salutari!

autorul, pare a se retrage, subtil, din spaţiul eristic, scriind un mic tratat filosofic, sub formă de poezie, concentrând, cumva, angoasele care ne încearcă pe noi, pe el, ca oameni. Cumva, se aseamănă, la scară mai redusă, cu romanul lui Leo, Sunt un curv. Da, ne prostituăm adesea, pentru a supravieţui în această speluncă mizerabilă. Dumnezeu se pare că lipseşte, în spirit nietzscheanist, din peisaj, iar liberul aribitru se reduce la un simplu joc de barbut sentimental. Simt şi uşoare contradicţii în poem. Spelunca asta ar fi privită altfel dacă, într-adevăr, dacă nu ar exista dezamăgire... Unde e frumosul, unde e exuberanţa? Între protest şi lamentaţie, ar trebui să fie şi ceva care să ne scoată din zona obscură. Dar lupta cu demonul interior, care ne face să ne hrănim doar din conflicte, este foarte foarte dură. Fie că învingi, fie că nu, tot ca o curvă eşti perceput de cei cărora le place să judece, considerându-se, tacit sau palimpsestic, superiori. Cam asta am înţeles eu din acest text, destul de bun. Dacă nu am înţeles ce trebuia, îmi cer scuze pentru limitările mele. Măcar am încercat.