șters

la cel mai recent text al meu comentat de tine, Lada de zestre, ți-am mulțumit pentru comentariu și te-am invitat și la alte texte. În ceea ce privește alte discuții sub alte postări, ale altora, e posibil să fi fost în spirit de glumă la glumele tale. Îmi cer scuze dacă am ripostat necuviincios.

la cel mai recent text al meu comentat de tine, Lada de zestre, ți-am mulțumit pentru comentariu și te-am invitat și la alte texte. În ceea ce privește alte discuții sub alte postări, ale altora, e posibil să fi fost în spirit de glumă la glumele tale. Îmi cer scuze dacă am ripostat necuviincios.

că te adresai lui Dragoș... Știu, știu...

la ultimele mele texte, comentariul meu chiar că este superb! Ilie, se vede că nu prea le ai cu șahul!

felicitări autorului!

Nu știu de unde a pornit moda asta împotriva gerunziilor, dar iată ce se spune despre gerunziu: "GERUNZIUL scoate acţiunile şi stările din sfera cronologiei, în sensul că nu le prezintă într-o succesiune anume, imprimându-le un sens etern și continuu. De asemenea, la nivel fonetic, gerunziul, mai ales atunci când se repetă, dă o notă eufonică discursului epic, sporește tonul grav și accentuează o anumită emoție. Principala funcție stilistică a gerunziului este de a crea imagini dinamice." Să nu uităm că "Poezia stănesciană este o sursă de gerunzii circumstanţiale finale ambigue (cu posibilitatea interpretării asociative)." Să nu uităm nici gerunziile folosite de Bacovia în Lacustră. Sau gerunziile folosite la traducerea operei poetice a lui T.S. Elliot, lucrare apărută la Humanitas. Ați văzut, cât de subtil am aplicat eu gerunziul la ultimul vers al poeziei Dv., tocmai pentru a-l scoate din sfera cronologiei și a-i acorda un sens etern. Oricum, alegerile vă aparțin, doar am vrut să demontez mitul acesta care s-a creat împotriva folosirii gerunziului. Consider că gerunziul își are rolul lui important în poezie și poate fi folosit atunci când TREBUIE.

Dacă tot s-au stins conflictele pe site, haideți să nu mai scormonim cu bățul în cenușă și să facem comentarii strict pe texte. Chiar este nevoie de comentarii pe texte, iar dv. vă pricepeți. Ceea ce face Dragoș este excelent, atâta pentru site, pentru autorii Agoniei, cât și pentru el, fiindcă toate aceste eseuri le poate strânge, la un moment dat, într-un volum, chiar și numai în format electronic!!!, care să ateste munca lui și priceperea de critic literar. Eseurile mai pot fi corectate, ușor cizelate sau chiar dezvoltate. Ideea este că Dragoș face ceva important pentru oameni, pentru el, ceva care trebuie apreciat și dincolo de granițele Agoniei. Sper ca părerea mea să nu deranjeze.

sunteti, asa cum am spus, un om foarte destept si foarte citit. Si foarte talentat. Am si eu o intrebare, daca se poate. Credeti ca ati putea comenta si textele lui Dragos, sa-l ajutati cu o parere? Sau ale altor utilizatori? Stiu ca e fain sa fiti in centrul atentiei, sa continuati discutiile sub textul dv. Dar ma gandesc ca poate ati putea fi de ajutor unor oameni, dar si site-ului acesta, sa se mai dinamizeze. Mă scuzati ca mi-am permis sa va intreb acest lucru. Am observat ca aveti doar 3 pagini de comentarii, majoritatea sub propriile dv texte. Nu o spun cu rautate, o spun fiindca va apreciez si cred ca puteti fi de mare ajutor oamenilor.

următoarele îl loc de urătoarele. contradicție în loc de contraficție, greșit în loc de gre;it, verb în loc de verb

nu am citit primele comentarii ale lui Dragoș. Mi-a sărit în ochi doar prima frază din ultimul lui comentariu.

are delicatețe, mângâiere, morală. Urătoarele două strofe diluează mesajul. Plus că simt ușoare contradicții. Ești prizonier al fiarei, dar să nu trăiești cu frica ei. Acel prizonieri mă face să mă întreb de ce prizonieri, iar răspunsul e tocmai frica. Bun, și dacă nu e frica, e acceptarea. Iar asta te face să fii fiară, nu poți trăi în expectativă. Aș fi folosit acolo hăituiți de propria noastră fiară, să nu trăim cu frica ei, ci să ne întoarcem, să o privim în ochi, să o înfruntăm, pentru a ne găsi liniștea și să ne bucurăm cum trebuie de lacul acela, de sonata clarului de lună... Și la ultima strofă simt o ușoară contraficție. Dacă iubești se presupune că ai iertat. Acel "până când" mi se pare gre;it utilizat în context. Aș merge direct pe un verv hotărâtor, la gerunziu.

iertând și uitând... mușcăturile fiarei

Nu am citit comentariile lui Dragoș. Îl respect, dar nu am vrut să fiu influențat.

Unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit pe Agonia, de la începuturi și până în prezent. Și, culmea, este abordată una dintre temele mele favorite: radiografia societății în care trăim, alienarea noastră continuă. Paradoxurile sunt excelent scoase în evidență, prin metafore bine alese. Revolta înseamnă mutilare și automutilare. Parcă ești într-o cameră de tortură, iar uneltele poetice te fac să-ți recunoști vina. Da, suntem vinovați pentru toate lucrurile care se întâmplă în această lume. Felicitări!

Te felicit pentru analiză. Sănătate tuturor și scrieri inspirate!

altă erată

am mâncat cu m
surprinde în loc de suprinde

devii plictisitor, zău. Nimeni n-a vorbit despre Uroborus în acest text. Era chiar așa de greu? Și mai avem și deconstructivisul lui Derrida, fiindcă avem o analiză a structurilor sedimentate - vezi nisipul sufletului. Nu am vrut să fac o analiză pe text, fiindcă am vrut să văd dacă mă suprinde cineva cu o analiză extrem de profundă. Și nu mă refer la anusul caprei.

Caragea: Ce? Cum? Ai un pic de răbdare, am ceva probleme cu gestionarea eu-rilor. Iar ai scos demonul la suprafață, mister Georgescu. Demonul meu nu vrea să iasă la joc. Iar îngerul te iubește. O zi frumoasă, felicitări pentru text.

dar nu de alții. Întunecă mintea și creează animozități. Nu zic că tu ai face asta conștient. Dar glumele tale sunt uneori nepotrivite. Tocmai de aceea îți spuneam că o critică constructivă pe text ar fi mult mai folositoare decât capra cu trei iezi. Îți spun toate astea pentru că ești un om bun.

Dar peste ani și ani, când toate chestiile alea vor fi irelevante, doar frumusețea poemului marin va conta. Și dragostea. Tu o să-mi spui că și Eminescu satiriza unele personaje, ai dreptate, dar mie, personal, după ce am citit enorm literatura greacă, mi s-a părut mai faină acea detașare în stilul lui Elytis. Și puteam să-i aduc în discuție și pe Seferis, Kavafis, Ritsos, că și ei au poetizat pe această temă. Păi nu ar fi mai fain să vorbești despre femeia pe care o iubești în poemul tău, și să dezvolți relația cu ea, așa cum și Ritsos făcea cu Femeia în Negru, în Sonata clarului de lună? Ia uite ce provocare faină ți-am lansat...

ceea, comentariu

cu scuzele de rigoare