șters

şi adaug un verb care lipseşte din comenatariul meu, în propoziţia: acest lucru sugerează că

remarc imaginile construite cu migală, tonul clar, cursiv, expresivitatea, dragostea din acest text. Am o mică nedumerire. Dacă în titlu luna fugea odată cu tine, acets lucru ca ea se află într-un plan vizual paralel şi nu trebuie să te întorci la 180 de grade pentru a o observa. Deci, titlul intră în contradicţie cu versul aela din priam strofă: și luna părea că mă urmărește. Şi la final, propun eliminarea unui vers (nu vei mai fi), care repetă ceea ce vrei să spui în următorul. Finalul devine:

doar cu vocea ta, dacă vreodată,
printr-o respirație greșită,
cerul mi te va lua.

Interesant cum ai centrat acest text, cu delicatețe, în jurul linguriței cu miere. Ca tehnică, îmi aduce aminte de odele lui Neruda, de exemplu Oda cepei. Remarc, în special "Singurătatea mea este molcomă cu multe piersici, în ea, și îmi plac peștii vii / Circulă după semnul prioritate de dreapta în rest carnea ți se așează pe pântec" Sau " Pentru că dacă ești prea fericit intră bursuci prin tine și te strâng foarte tare / Sau un fel de păduri umbroase. Îți stau unele prin piept încrâncenate, te strânge creanga și te străpunge" Și mai sunt încă multe imagini frumoase, emoționante, pline de sensibilitate și iubire. M-ai surprins cu acest text, chiar dacă poemul tău în proză nu e ceva cu care mă identific dpdv al construcției, eu preferând să mai elimin din elementele de legătură. Însă faptul că textul m-a emoționat, e tot ce contează până la urmă.

Leo, nu insista cu Youtube, căci eşti zero în domeniu. Iar asta se datorează, în principal, textelor, iar asta nu vrei tu să pricepi, că scrii foarte prost. AI-ul, oricât ar încerca, nu poate ridica nivelul tău creativ. Se vede după nr. de vizionări şi aprecieri. Cred că te vizionezi singur de 100 ori şi îşi dai şi un like, ca să creadă cei cărora le trimiţi linkuri că ai făcut o mare realizare. Când vei strânge 3 milioane şi jumătate de vizionări la un singur videoclip şi vreo 19 000 de aprecieri, când vei ajunge la televiziunile naţionale, la radio-urile cunoscute şi în selecţiile pt Eurovision, atunci mai vorbim. Cu toate că atunci, dacă vei atinge acel nivel, nu vei mai da copy-paste pe Agonia, precum copiii care au descoperit, pentru prima oară, funcţia control-c. Şi gata, ţi-am acordat destulă atenţie, din generozitate, din compătimire, din respect, ia-o cum vrei. Şi asta fără să te jignesc, fără să-ţi spun că eşti nu ştiu cum, doar referindu-mă la textele tale. Acum a venit timpul să îi lăsăm şi pe alţii să te comenteze, dacă vor avea răbdarea necesară, fiindcă, la pricepere, nimeni nu se pricepe la fel ca tine, tu fiind cel care îşi înţelege cel mai bine textele. Şi acum chiar că am încheiat. Îţi urez mulţi cititori, multe comentarii şi texte mult mai valoroase decât cele prezente. Bye!

Când spui despre cineva care îşi sacrifică timpul, comentând cu respect şi seriozitate un text, că este rău intenţionat şi frustrat, este un atac la persoană. Repet, acest comportament agresiv şi insultător este tipic celor care nu realizează cât de prost scriu, celor care caută doar comentarii favorabile. Dovada spuselor mele o reprezintă reacţiile tale. Când îţi convin comentariile, cei care te comentează sunt domni pt tine şi le mulţumeşti (şi mie mi-ai mulţumit), când nu-ţi convin, spui că părerile lor te lasă rece. Repet, ai folosit pluralul, deci ai o problemă cu mulţi, nu doar cu mine. Şi ţine cont de un lucru, atunci când scrii prost, o poate observa orişicine. Orice om obişnuit, mai puţin pregătit, mai puţin priceput, poate face diferenţa dintre un text foarte bun şi un text foarte prost. Nu toţi iubitorii de poezie sunt doctori în filologie, dat toţi pot fi emoţionaţi sau dezamăgiţi. Şi ca o completare, nu insultele la adresa comentatorului fac textele unui autor mai valoroase. Un text valoros vorbeşte de la sine, emoţionează, stârneşte reacţii admirative. Am încheiat discuţia.

pe acest site se fac comentarii pe text, iar tu observ că încerci să încalci regulile, facând referire la persoana mea. Nu voi intra în jocul tău, nu mă voi lua de persoana ta, nu te voi ataca în niciun fel. Asta fiindcă recunosc cu mare uşurinţă atitidinea cuiva care îşi apără cu orice preţ textul prost scris, considerând că cel care îl comenează e nepregătit, nulitate, incapabil să înţeleagă, nepriceput etc. Tiparul acesta l-am întâlnit de f multe ori, astfel încât atunci când îl observ din nou, simt un adânc sentiment de compătimire. Silă nu îmi este, fiindcă toţi oamenii sunt creaturi ale lui Dumnezeu şi merită şansa iertării şi mântuirii.

Doar stelele-amintesc tărâm mirific

ai putea

Doar stelele-amintesc de-un land mirific

faţă de semeni, prin această identificare cu cei care se duc. Neruda are un poem în vol. Mătasea şi metalul, în care vorbeşte de multitudinea de eu-uri. Îmi scapă titul, chiar dacă am o memorie destul de bună... A, da, Vieţile, în care spune că el nu poartă în el doar viaţa sa neînsemnată, ci toate vieţile, că împreună cu el au învins mii de chipuri pe care altul nu le observă. Neruda, cu extrapolarea sa magică, cu spiritul său de observare şi detaşare, cu un pas mai departe decât Pessoa... Mă surprinde dl Teodor Dume în acest poem, a ieşit din tipar şi a intrat pe un teritoriu mai adânc, dar, în acelaşi timp, mai spre conexiunile cu conştiinţa unitară şi universală a lui Jung... Bravo, domnule!

încerc o analiză pe text, chiar dacă autorul a mărturisit că îl lasă rece părerile celorlalţi. Subiectul poemului e arhifolosit. Există o tonă de filme în care personajul principal aude gândurile, şoaptele celorlalţi: What Women Want, Bruce Almighty, The Invention of Lying, The Secret etc. Să zicem că, dacă subiectul e arhifolosit, autorul ar trebui să vină cu ceva nou în materie de limbaj. Dar aici asistăm la o întoarcere în era lui Charles Bukowski, adică un retard de 30-40 de ani dpdv stilistic şi lingvistic. Şi ca tacâmul să fie complet, o mixare şi pe ritmuri de manele. Dar, în tot acest ghiveci retro-cogito-porno-manelistic, există şi comparaţii foarte reuşite: "un cabaret mut, cu dansul încremenit ca-n statui / totul înghețat ca un trup de animal lovit de mașină pe marginea drumului." Nu ştiu ce îl poate determina pe autor să elimine tona de balast, limbajul retrograd şi influenţele subiectelor arhicunoscute, dar asta nu e problema noastră. Am primit un text, l-am analizat, cu bune şi rele, şi mergem mai departe...

lumea arde, vezi războiul;
se votează tărăboiul...
noi, alegem doar belele
remixate pe manele.

Față de poemul dv. Totul sau nimic, care nu m-a impresionat deloc, acum pot spune că ați ridicat nivelul și ați venit cu un text cu o puternică încărcătură emoțională, dar și cu câteva imagini foarte reușite. Remarc metafora aforistică, "inima un fluture în pragul speranței", dar și dorința de a pune o fântână în locul stâlpului. La ultimul vers este necesară o modificare, pentru a elimina asocierea nefericită "timpul acela". Puteți pune: cu tot acel timp. Poemul ne aduce aminte de acele vremuri sublime, de sat, de bunici, am vrea uneori să retrăim acele momente, locurile acelea să substituie locul în care trăim, dar... tot ce putem face este să le reconstituim în sufletul nostru și, în cazurile fericite, pe foaia de scris.

vedeţi că se repetă nu în strofa a doua: nu nu mai intră nimeni

ori ştergeţi unul, ori puneţi virgulă între ele

Zidul mă induce un pic în eroare, sugerând un plan vertical. Lespede ar fi prea explicit, chiar dacă s-ar potrivi mai bine în plan ideatic. Fie că este vorba de cruce sau de lespede, zidul dispare de tot, lăsându-l pe cititor să deducă totul. Trebuie doar: Aproape de tine cresc precum iedera. Şi mai e un vers ce trebuie cizelat: Vreau să fiu razele soarelui care te scaldă în lumină. Tu eşti deja la suprafaţă, în spaţiul luminos. Vreau să te scald în lumină este suficient... Şi la final, povara aceea, aş înlocui-o cu grijă... Textul transmite, oricum.

Un text emoţionant, nu numai prin felul în care e scris, plin de sensibilitate, ci şi prin rolul lui terapeutic, îndemnând la curaj şi credinţă. Mai demult spuneam că în scrisul autoarei se simte un control al cuvintelor, al emoţiilor, ei bine, acum, se simte acel vulcan interior care erupe, dar nu pentru a nimici totul în jur, ci pentru a crea premisele unui nou sol fertil, cel al speranţei. Chiar dacă e încadrat la personale, textul musteşte de poezie.

Munca unui editor este foarte dificilă. Răpeşte foarte mult timp, atrage foarte multe reproşuri. De aceea, merită apreciat efortul editorilor activi, care îşi asumă această responsabilitate. Ideea acestui restart este foarte bună. Acum, depinde de fiecare cum doreşte să arate acest site. Până la urmă, reprezintă o carte de vizită, un fel de cenaclu cu care te poţi mândri. Observ foarte mulţi care postează texte, dar foarte puţini care le comentează. Comentariile sincere şi constructive pot dinamiza site-ul, îl pot face atractiv şi util. Trebuie lăsate toate animozităţile deoparte şi fiecare text trebuie privit cu detaşare. Nu trebuie comentat autorul, ci textul lui. Trebuie căutat şi frumosul dintr-un text, trebuie sugerată şi îmbunătăţirea lui, dacă se simte acest lucru. Trebuie lăsate deoparte provocările, atacurile agresive la persoană, judecarea competenţelor unui autor care se exprimă în comentarii sau care postează creaţii literare. Consider acest restart ca fiind o şansă pe care o primeşte nu numai site-ul, ci şi fiecare dintre noi. P.S. Doar pt. Bogdan: în urmă cu ceva timp, am promis ceva şi, dacă se doreşte, voi expedia. Îmi trebuie o adresă, nu ştiu cum să procedez. Rog un mesaj pe e-mail, dacă se doreşte. Mulţumesc!

că, de foarte multe ori, sunt doar amăgite... Ideea exploatată e f bună, descrie o realitate prin care trec mulți încercând să-și vindece vechile răni. Tehnica pe 585 nu distruge ritmul.

erată

că ești marcat de unele lucruri, fiindcă te desfășori în același cadru, analizând aceleași elemente: piatra, praf, toamnă etc. Parcă aș vrea uneori să te văd evadând din acest registru, să aflu și alte lucruri, să simt mai multă viață curgând prin cuvânt, mai multă zbatere, mai multă iubire... Ți-ai făcut o zonă de confort în zona filosofică și tehnică a scrierii, dar acest are și un revers al medaliei...fiindcă poți ajunge să plictisești cititorul.

Şi un al proprii Ariadne firu-s

poate fi

Și al iubitei Ariadna firu-s

Și ar mai fi semnele de punctuație peste tot, în special virgulele, pentru delimitarea respirațiilor și clarificarea sensurilor.

În orice caz, te-ai chinuit ceva să scoți o rimă bună cu virus, date fiind posibilitățile limitate.

P.S.

Cred că ar fi fair din partea ta să lași comentarii mai dese și la ceilalți, așa cum poți lăsa și sub propriile tale texte, cerând păreri.

dar ideea secundară care mă duce la scobitul în nas, îmi strică dispoziția. Aș fi mizat pe burice, pe extrasimțuri...