șters

îmi place tonul ales, dur, percutant. Cuvintele sunt bine alese, remarc în special prădătorul cu glicemia la limită şi limbajul convulsiilor stimulat de acea frică ancestrală. Şi în tot acest peisaj dur, există loc şi pentru autoironia finală, cea care întregeşte tot acest peisaj. Interesant este că ai încadrat acest text la poezii de dragoste, parcă pentru a ne atenţiona să nu scăpăm din vedere faptul că "din cauza ta frământ frunze de tutun îngălbenite..." Ne-am prins oricum, şi fără acel lucru. Un text foarte bun!

în care există armonia dintre limbaj şi idee. Plus că nu mai există acele exagerări în ceea ce priveşte rimele. Există doar două vizibile, la distanţă, care accentuează ideea. O mică greşeală aici: Pe care ce îl sorb.

doamnei Papadopol cu comentarii pe textele celorlalți. Părerile ei au greutate, nu degeaba a fost evidențiată pentru critica pe care o face de prof. univ. dr. Maria-Ana Tupan în revista Contemporanul. Și o rog să se aplece pe textele multora, dacă timpul îi permite. La mine nu e cazul, am trecut deja prin filtrul ei critic. Far site-ul așa trebuie să crească, prin comentarii constructive pe texte.

și îmi place ce a ieșit! Nu e vorba doar de faptul că e despre Dumnezeu, ci și că folosești niște imagini impresionante, iar juxtapunerile sunt foarte reușite. Unele cer o cratimă, dar merge și fără. Mă bucur pentru reușita ta!

dacă mai ajustezi versul 2, din strofa a doua, la fel şi rimele din ultima strofă, în special la ultimul vers, unde ai putea găsi ceva cu adopţi.

şi de poezii pentru cei mici, acest text îmi aduce aminte de poveştile pe care i le citeam fetiţei mele cu câţiva ani în urmă. Poemul m-a purtat înapoi în timp, deja regret cât de repede au trecut anii... Sănătate şi bucurii!

eu am încercat. De acum înainte, nu mă mai interesează ce se va întâmpla cu activitatea ta, cu prezenţa ta. Chiar dacă pe tine nu te interesează părerile multora, sunt foarte mulţi de pe acest site care au demonstrat că sunt interesaţi de opinii constructive pe textele lor. Viaţa merge înainte şi fără tine. Să fii sănătos şi fericit!

nimeni nu are nimic cu tine, nimeni nu poartă războaie personale cu tine. Comentariile pe text sunt o consecinţă a nivelului literar la care ai ajuns. Şi chiar şi la textele mai proaste, ţi-au fost remarcate nişte pasaje mai bune, dar se pare că nu ai observat acest lucru. Să te legi de alţii, să îi faci frustraţi, rău intenţionaţi, să spui că au minţile obtuze, că îşi sparg capul în două, sunt grave derapaje de comportament, grave atacuri la persoană. La asta mai adaug că te legi şi de bărbaţia altora. Un bărbat adevărat, un domn care se respectă, îşi controlează limbajul şi îşi cere scuze pentru gravele derapaje. Chestia asta ar trebui să vină de la sine, din adâncul conştiinţei tale. Eu sunt dispus să te iert, dacă îţi ceri scuze pentru jignirile gratuite, şi sunt dispus să te comentez şi în continuare, cu obiectivitate, dacă îţi vei păstra controlul şi vei arăta respect. Acets site poate câştiga de pe urma ta, dacă vii cu un comportament decent, dacă respecţi regulamntul, dacă participi cu comentarii constructive. Eşti capabil, te rog frumos, de aşa ceva?

şi adaug un verb care lipseşte din comenatariul meu, în propoziţia: acest lucru sugerează că

remarc imaginile construite cu migală, tonul clar, cursiv, expresivitatea, dragostea din acest text. Am o mică nedumerire. Dacă în titlu luna fugea odată cu tine, acets lucru ca ea se află într-un plan vizual paralel şi nu trebuie să te întorci la 180 de grade pentru a o observa. Deci, titlul intră în contradicţie cu versul aela din priam strofă: și luna părea că mă urmărește. Şi la final, propun eliminarea unui vers (nu vei mai fi), care repetă ceea ce vrei să spui în următorul. Finalul devine:

doar cu vocea ta, dacă vreodată,
printr-o respirație greșită,
cerul mi te va lua.

Interesant cum ai centrat acest text, cu delicatețe, în jurul linguriței cu miere. Ca tehnică, îmi aduce aminte de odele lui Neruda, de exemplu Oda cepei. Remarc, în special "Singurătatea mea este molcomă cu multe piersici, în ea, și îmi plac peștii vii / Circulă după semnul prioritate de dreapta în rest carnea ți se așează pe pântec" Sau " Pentru că dacă ești prea fericit intră bursuci prin tine și te strâng foarte tare / Sau un fel de păduri umbroase. Îți stau unele prin piept încrâncenate, te strânge creanga și te străpunge" Și mai sunt încă multe imagini frumoase, emoționante, pline de sensibilitate și iubire. M-ai surprins cu acest text, chiar dacă poemul tău în proză nu e ceva cu care mă identific dpdv al construcției, eu preferând să mai elimin din elementele de legătură. Însă faptul că textul m-a emoționat, e tot ce contează până la urmă.

Leo, nu insista cu Youtube, căci eşti zero în domeniu. Iar asta se datorează, în principal, textelor, iar asta nu vrei tu să pricepi, că scrii foarte prost. AI-ul, oricât ar încerca, nu poate ridica nivelul tău creativ. Se vede după nr. de vizionări şi aprecieri. Cred că te vizionezi singur de 100 ori şi îşi dai şi un like, ca să creadă cei cărora le trimiţi linkuri că ai făcut o mare realizare. Când vei strânge 3 milioane şi jumătate de vizionări la un singur videoclip şi vreo 19 000 de aprecieri, când vei ajunge la televiziunile naţionale, la radio-urile cunoscute şi în selecţiile pt Eurovision, atunci mai vorbim. Cu toate că atunci, dacă vei atinge acel nivel, nu vei mai da copy-paste pe Agonia, precum copiii care au descoperit, pentru prima oară, funcţia control-c. Şi gata, ţi-am acordat destulă atenţie, din generozitate, din compătimire, din respect, ia-o cum vrei. Şi asta fără să te jignesc, fără să-ţi spun că eşti nu ştiu cum, doar referindu-mă la textele tale. Acum a venit timpul să îi lăsăm şi pe alţii să te comenteze, dacă vor avea răbdarea necesară, fiindcă, la pricepere, nimeni nu se pricepe la fel ca tine, tu fiind cel care îşi înţelege cel mai bine textele. Şi acum chiar că am încheiat. Îţi urez mulţi cititori, multe comentarii şi texte mult mai valoroase decât cele prezente. Bye!

Când spui despre cineva care îşi sacrifică timpul, comentând cu respect şi seriozitate un text, că este rău intenţionat şi frustrat, este un atac la persoană. Repet, acest comportament agresiv şi insultător este tipic celor care nu realizează cât de prost scriu, celor care caută doar comentarii favorabile. Dovada spuselor mele o reprezintă reacţiile tale. Când îţi convin comentariile, cei care te comentează sunt domni pt tine şi le mulţumeşti (şi mie mi-ai mulţumit), când nu-ţi convin, spui că părerile lor te lasă rece. Repet, ai folosit pluralul, deci ai o problemă cu mulţi, nu doar cu mine. Şi ţine cont de un lucru, atunci când scrii prost, o poate observa orişicine. Orice om obişnuit, mai puţin pregătit, mai puţin priceput, poate face diferenţa dintre un text foarte bun şi un text foarte prost. Nu toţi iubitorii de poezie sunt doctori în filologie, dat toţi pot fi emoţionaţi sau dezamăgiţi. Şi ca o completare, nu insultele la adresa comentatorului fac textele unui autor mai valoroase. Un text valoros vorbeşte de la sine, emoţionează, stârneşte reacţii admirative. Am încheiat discuţia.

pe acest site se fac comentarii pe text, iar tu observ că încerci să încalci regulile, facând referire la persoana mea. Nu voi intra în jocul tău, nu mă voi lua de persoana ta, nu te voi ataca în niciun fel. Asta fiindcă recunosc cu mare uşurinţă atitidinea cuiva care îşi apără cu orice preţ textul prost scris, considerând că cel care îl comenează e nepregătit, nulitate, incapabil să înţeleagă, nepriceput etc. Tiparul acesta l-am întâlnit de f multe ori, astfel încât atunci când îl observ din nou, simt un adânc sentiment de compătimire. Silă nu îmi este, fiindcă toţi oamenii sunt creaturi ale lui Dumnezeu şi merită şansa iertării şi mântuirii.

Doar stelele-amintesc tărâm mirific

ai putea

Doar stelele-amintesc de-un land mirific

faţă de semeni, prin această identificare cu cei care se duc. Neruda are un poem în vol. Mătasea şi metalul, în care vorbeşte de multitudinea de eu-uri. Îmi scapă titul, chiar dacă am o memorie destul de bună... A, da, Vieţile, în care spune că el nu poartă în el doar viaţa sa neînsemnată, ci toate vieţile, că împreună cu el au învins mii de chipuri pe care altul nu le observă. Neruda, cu extrapolarea sa magică, cu spiritul său de observare şi detaşare, cu un pas mai departe decât Pessoa... Mă surprinde dl Teodor Dume în acest poem, a ieşit din tipar şi a intrat pe un teritoriu mai adânc, dar, în acelaşi timp, mai spre conexiunile cu conştiinţa unitară şi universală a lui Jung... Bravo, domnule!

încerc o analiză pe text, chiar dacă autorul a mărturisit că îl lasă rece părerile celorlalţi. Subiectul poemului e arhifolosit. Există o tonă de filme în care personajul principal aude gândurile, şoaptele celorlalţi: What Women Want, Bruce Almighty, The Invention of Lying, The Secret etc. Să zicem că, dacă subiectul e arhifolosit, autorul ar trebui să vină cu ceva nou în materie de limbaj. Dar aici asistăm la o întoarcere în era lui Charles Bukowski, adică un retard de 30-40 de ani dpdv stilistic şi lingvistic. Şi ca tacâmul să fie complet, o mixare şi pe ritmuri de manele. Dar, în tot acest ghiveci retro-cogito-porno-manelistic, există şi comparaţii foarte reuşite: "un cabaret mut, cu dansul încremenit ca-n statui / totul înghețat ca un trup de animal lovit de mașină pe marginea drumului." Nu ştiu ce îl poate determina pe autor să elimine tona de balast, limbajul retrograd şi influenţele subiectelor arhicunoscute, dar asta nu e problema noastră. Am primit un text, l-am analizat, cu bune şi rele, şi mergem mai departe...

lumea arde, vezi războiul;
se votează tărăboiul...
noi, alegem doar belele
remixate pe manele.

Față de poemul dv. Totul sau nimic, care nu m-a impresionat deloc, acum pot spune că ați ridicat nivelul și ați venit cu un text cu o puternică încărcătură emoțională, dar și cu câteva imagini foarte reușite. Remarc metafora aforistică, "inima un fluture în pragul speranței", dar și dorința de a pune o fântână în locul stâlpului. La ultimul vers este necesară o modificare, pentru a elimina asocierea nefericită "timpul acela". Puteți pune: cu tot acel timp. Poemul ne aduce aminte de acele vremuri sublime, de sat, de bunici, am vrea uneori să retrăim acele momente, locurile acelea să substituie locul în care trăim, dar... tot ce putem face este să le reconstituim în sufletul nostru și, în cazurile fericite, pe foaia de scris.

vedeţi că se repetă nu în strofa a doua: nu nu mai intră nimeni

ori ştergeţi unul, ori puneţi virgulă între ele