Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@cont-sters-2743Ș

șters

@cont-sters-2743

„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”

Cont șters

🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✓ Verificat
0
Texte
0
Urmăritori
0
Urmărește
0
Aprecieri
8.085
Vizite
Cronologie
ștersȘ
șters·
la poezii nu prea le nimereşti, dar la proză le zici bine de tot, iar aici nu iau deloc în calcul micile scăpări deja observate de doamna Elena Papadopol, cu ochiul ei ager. Sper ca mesajul tău să ajungă la cel puţin două milioane de români::))

Pe textul:

„Pagini, citit, auto-distrugere " de Sorin Stoica

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
nu m-aş fi gândit niciodată la aşa ceva, fiindcă nu m-am uitat deloc la indiciul din subtitlu. Acum, după ce ai devoalat unul dintre sensuri, totul se leagă. Totuşi, mie îmi pare bine că l-am interpretat din celălalt punct de vedere, cu respect pentru simţămintele autorului. Ştii vorba aia, unde dai şi unde crapă... Oricum, ai fost generos când ai folosit termenul Oraşul. Mai degrabă un Las Fierbinţi::)))

Pe textul:

„Oraşul capcană" de Stanica Ilie Viorel

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
cum ar fi şi muribundă?

mă refer la penultimul vers

asta fiindcă noi ne bucurăm de ceva trecător, care se ofileşte şi va muri, în timp ce lumina aceea albă şi puritatea iubirii sunt veşnice!

Cred că ar aduce o notă contrastantă mai puternică.

Ce-mi place la poem este că începe banal, dar se termină în forţă, cu o întrebare care ne dă de gândit...

Pe textul:

„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
uneori trebuie să mergem departe, împinşi de o anumită durere, pentru a descoperi ce ne lipseşte. Iar perla aceea, bunăstarea, după care aleargă, de exemplu, şi emigranţii, nu te va readuce la viaţă. Vei fi ca un mort al libertăţii, viu fiind doar trecutul. Eu aşa am văzut textul, fiindcă l-am raportat la traseul meu prin viaţă. Dacă am greşit, mea culpa.

Pe textul:

„Schimb cu băștinașii" de ștefan ciobanu

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
fiindcă prin deşertare, un sac sau un recipient nu mai conţine nimic. Iar tu ai nişte ruine. Şi mai şi spui că totul se sfârşeşte, cu toate că ruinele mai poartă în ele amintiri preţioase, vestigii, rămăşiţe ale trecutului. Iar mai încolo, chiar şi nişte ferestre, picturi, îngeri. Iat mai jos spui că oraşul e de fapt pierdut, dar de fapt e bântuit sau circulă nişte herghelii pe acolo. Mă rog, sunt alegerile tale, aceste complicaţii şi ambiguităţi, aceste treceri d ela o stare la alta, de la o viziune la alta, e felul în care apar lucrurile în mintea ta, în sufletul tău. Poate că asta ai vrut tu să arăţi, neclaritatea, confuzia, amestecul. Şi cine aş fi eu să judec aceste lucruri care se întâmplă în tine? Prin urmare, analizez doar calitatea mesajului şi a limbajului poetic. Numai de bine!

Pe textul:

„Oraşul capcană" de Stanica Ilie Viorel

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
ar fi un paradox. Dar eu am zis: ceva de genul. Adica am dat un exemplu la intamplare, nu neaparat sa-l folosesti in forma propusa de mine, dar care sa-ti dea de gandit. Tu esti magicianul! Surprinde-ma!

Pe textul:

„Mă doare-n sânge" de Ștefan Petrea

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
crezi că mai poţi face o magie şi aici:

ca de un drog

ceva de genul: pudrate-n drog?

Pe textul:

„Mă doare-n sânge" de Ștefan Petrea

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
un loc deșertat
unde totul se sfârșește

devine

un loc unde totul
se sfârșește

asta fiindcă dacă te referi la ruine, e suficient

plus că scapi de rima aceea dintre deşertat şi însetat, dar şi de excesul adjectival

poemul pot spune că mi-a plăcut, dar îi voi lăsa pe alţii să analize

Pe textul:

„Oraşul capcană" de Stanica Ilie Viorel

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
Bravo, Ştefan Petrea! Scuze pentru greşirea numelui!

Pe textul:

„Mă doare-n sânge" de Ștefan Petrea

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
Ai scris un sonet de zile mari. Idei excelente, rime foarte inspirate şi rare. Un sonet ce merită să fie recomandat şi înstelat. Sincere felicitări!

Iată că atunci când te ambiţionezi şi insişti pe texte, poate ieşi ceva deosebit. Depinde şi de inspiraţia de moment, ştiu!

Pe textul:

„Mă doare-n sânge" de Ștefan Petrea

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
mă gândeam la altceva acolo, la darul albului infinit. Nu pot asocia ghioceii cu darul toamnei, de exemplu. Darul albului infinit ar fi însă o trecere în altă dimensiune...

Pe textul:

„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
sau într-un pahar

ca să nu se repete restrângerea

Pe textul:

„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
sau strânși câțiva
puși într-un pahar

ori

sau strânși câțiva
într-un pahar

ori

sau într-un pahar

şi la final aş face o inversare:

și este cumva o nedreptate
să ne bucurăm
doar de o parte restrânsă
din darul anotimpurilor

Pe textul:

„Dar din dar se face alb" de Papadopol Elena

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
a vrut să împuşte doi iepuri dintr-un foc. E de înţeles.

Pe textul:

„O vizitatoare " de Sorin Stoica

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
la început de versuri. De trei ori conjuncţia şi, de 2 ori conjuncţia iar.

Titlul e foarte frumos, în schimb. Şi mai ai câteva imagini reuşite: Mirarea-mi bea tot sângele, femeie / Când păsări în peniță tu-mi respiri

Acum, ce te rog, dacă tot te-am comentat. Să intri pe textul colegului nostru Sorin Stoica, O vizitatoare, şi să-ţi exprimi părerea cu privire la prozodie, în special la versurile care au aritmii şi rime nereuşite. Dacă văd un comentariu serios acolo, mai trec şi pe la tine.

Curaj!

Pe textul:

„Nemoarte ai în spusele tăcerii" de Ștefan Petrea

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
şi e scris în statutul acestui site:

De ce Agonia?
De ce nu? Agonia înseamnă exact ceea ce ar trebui să însemne!
"Agonia" vine din latină şi înseamnă luptă, zbatere, preocupare.
în greaca veche este "agOn" şi înseamnă competiţie. înseamnă concurs public. înseamnă luptă şi înseamnă zbatere!
Zbaterea pentru a fi cel mai bun. Zbatere pentru a învinge. Zbatere pentru a realiza Ceva.
Cum? Cu noi. Tu creezi şi scrii - noi vom comenta. Noi scriem - tu poţi comenta. Poţi participa la o varietate infinită de jocuri ale minţii care te vor conduce către o victorie personală şi către victoria noastră comună, o victorie a acestei comunităţi.

Pe textul:

„O vizitatoare " de Sorin Stoica

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
se referă la ruperea de ritm, nu la rime. La versul 4, chiar dacă ai numărat silabele și ți-au ieșit 11, nu ții cont de ritmul versului, de succesiunea regulată a piciorului metric. Ai putea să rezolvi foarte simplu printr-o inversare de cuvinte,de genul gata-aș fi. Tu te străduiești, fiindcă numeri silabele, deci ții cont de regulile prozodice, atât cât te pricepi. Despre poem, pot spune că este foarte slab. Multe ruperi de ritm, rimele vai de capul lor, iar tematica abordată este arhifolosită de clasici, mă refer la rămânerea în vis.

Pe textul:

„O vizitatoare " de Sorin Stoica

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
Acesta-i drumul, spre cer, ca fumul?

o întrebare pe care mi-am pus-o, deunăzi, într-un poem...

practic aţi oferit un răspuns codat filosofic, dar decodat de cine trebuie.

Pe textul:

„M-am ȋnălţat" de Manolescu Gorun

0 suflu
Context
ștersȘ
șters·
Nu ştiu de ce, dar primul lucru care mi-a trecut prin cap citind acest text a fost conceptul de axis mundi, întâlnit la Eliade, în studiile lui despre sacru și profan. Practic acest stâlp care se înalţă este şi axa lumii, prin intermediul ei realizându-se conexiunea dintre diferite dimensiuni ale existenţei determinate de spaţiu şi timp, dar şi legătura dintre om şi divinitate, pe calea ascensiunii. Fumul acela nu este întâmplător, fiindcă, atât prin structura lui, cât şi prin înălţare, face legătura cu cerul, arată calea şi desprinderea de materie, după ardere. Balanţa sugerează un echilibru al lumilor care se face prin sacrificiu, dar nu prin crucificare, ci prin spânzurătoare. Acest stâlp se poate gâtui, înnoda, din cauza unor frici sau obstacole, mai ales din cauza durerii, dacă nu este sublimată pe cale transcendentală. Parcă la startul cursei ascensionale am văzut şi supraomul lui Nietzsche, ca măsură a tuturor lucrurilor. Felicitări!

Pe textul:

„M-am ȋnălţat" de Manolescu Gorun

0 suflu
Context