șters
Verificat@cont-sters-2743
„<audio controls autoplay> <source src="https://www.ionutcaragea.ro/index_files/1.mp3" type="audio/mpeg"> Your browser does not support the audio element. </audio> M-am născut pe Google”
Cont șters
Pe textul:
„intemperii, iubito" de Vasile Munteanu
asupra mortii
o experienta unica a fiecaruia ce trebuie tratata cu respect
Pe textul:
„ moartea noastră cea de toate zilele" de Cătălin Găian -Konig
Dupa o vreme am realizat(m-a lovit caramida si multumesc aluia care mi-a aruncat-o) ca drumul fiecaruia, indiferent ca este rugbist, egoist, jucator de fotbal sau tenis, filozof etc etc, deci drumul fiecaruia este si trebuie sa fie unic, individual, propriu, neinfluentat, dupa propria gandire si propria simtire. Fiecare isi gaseste locul sau, dar privind in interior si nu in exterior, raportandu-se la sentimente si nu la lucruri gata oferite pe tava, cum fac fracturisii.
De ce sa ne ghidam dupa definitiile si explicatiile date de altii, in loc sa ne expunem si verificam adevaratele trairi, ganduri, sentimente. De ca sa avem nevoie de parghii?
De ce a si avut fracturismul succes o vreme? Pentru ca la fel au avut Mafia si Parazitii. Voi dainui? NU! Asta pentru ca societatea evolueaza, trebuie sa evolueze, trebuie sa tinda catre frumos, catre acel level up, catre renastere, catre poezia care descinde din marii nostrii Bacovia, Blaga, Labis, Eminescu, Stanescu etc si asta trebuie sa fie cu adevarat reperul tinerilor, adevaratele valori ale neamului si culturii noastre si nu o societate in care domina mizeria si frustrarea. Tocmai schimbarea mentalitatii din acest punct de vedere, ii poate face pe tineri, pe oameni, sa priveasca din alt unghi fenomenul social, implicit poetic.
Si mai este si noul Ra. Cu ce venim nou la fenomenul poetic? Cu injuraturi, cu manifeste, cu bisericute, cu chaturi?
Sau cu cercuri poetice, reviste literare, intalniri culturale, volume, antologii si multe altele?
Fenomenul poetic de calitate exista, dar din pacate accesul la el nu-l are oricine. Ra poate face comentarii pentru ianus, dar Ianus este poet, tu nu esti. Iti zic asadar, lasa-i pe ceilalti, lasa-i pe fracturisti, lasa-l pe Ianush si incearca sa fii tu insuti, Ra poetul, unicul, intangibilul si valorosul Ra poetul. In alta ordine de idei, de ce naiba are nevoie Ianus de avocati?
Un scriitor valoros nu sta sa se milogeasca pe internet, veniti si pe la noi, nu se foloseste de locotenentii sai pentru publicitate.
Si apropo de interviu, sa ii ia un scriitor adevarat interviu lui Ianus, un critic, nu cineva neexperimentat care inca nu i-a cazut casul poetic de la gura.
Asadar RA, acesta este mesajul meu, te poti lega de toate sporturile si de toti sfintii si poemele mele, pe mine nu ma deranjeaza, sunt obisnuit cu atacuri. Ai cuvantul.
Pe textul:
„marius ianuș" de Andrei Ruse
In rest vad ca iei expresii de pe ici colo, stau si ma intreb cat te-ai chinuit sa imbini toate astea si daca ai reusit sa pastrezi un fir logic...
Pe linga alte texte bune ale tale, si la care ti-am comentat cu drag si umor, aici sincer este o bulibaseala totala.
O abundenta inutila de expresii si imagini in formularea unor idei, este foarte greu sa rezonezi cu cititorul.
Cu drag,
Ionut
Pe textul:
„vers" de florin bratu
Eu si Andu, eu pt el am respect, cand il prind ca gafeaza il ard, cand scrie bine il felicit si cred ca este si reciproc. Nu exista pupincurismele care le gasesti in bisericutele astea poetice.
Pe textul:
„signifying nothing" de Dacian Constantin
Pe textul:
„pentru Lory Cristea, cu prietenie" de dumitru cioaca-genuneanu
Pe textul:
„tristă (1)" de George Pașa
Pe textul:
„Fără titlu" de Felix Onofrei
Mai vreti?
Pe textul:
„Rasismul din America și din Europa în câteva cuvinte" de Ovidiu Mihai Ionel
Pe textul:
„Zice creierul" de Elena Malec
Pe textul:
„Un nepot recunoscător pentru milionul moștenit" de Lory Cristea
strange-ma-n dinti sau strange man...varianta romgleza cu dinti
Va multumesc
Pe textul:
„cutia de pantofi" de Dacian Constantin
sa analizam cateva aspecte
o musama de unde(pe care)sa strang ....
imaginea este frumoasa, nu-mi place de unde
mi-e teamă de simetria asta impenetrabilă
de perfecțiune-acest vers este un imens cliseu, sper sa realizezi acest lucru, puteai induce asimetria, era mai interesant, intre suflete, bataile inimii, etc etc
deasupra noastra pluteste paralela lumea--acest vers are o nuanta pleonastica si destul de stangace expresia, chiar daca intercalezi acel paralela, pentru a crea al doilea sens. Sa zicem ca o formulare de genul...deasupra noastra paralela lumea...si versul urmator pluteste abandonata, poate ar mai fi facilitat asimilarea
Mai jos o tai intr-o folizofie de taiat frunza la caini, cu teoria cuantica sau galaxia gutenberg, universuri pliate, universuri in molecule si alte idei fumate si rasfumate de altii, nu stiu de ce te chinui sincer cu asemenea logicisme si fizicisme cand poti incerca sa scrii poezie. Stii ca nu am nimic cu omul Alina, dar textele astea sunt vai de mama lor. Eminescu a spus intr-un singur rand ceea ce ai spus tu intr-o poema...atatia ani...ce nu incerci si tu sa fii la fel de concisa si filosoafa?
Pe textul:
„electronul meu tunelează" de Dacian Constantin
Sa ne auzim sanatosi!
Pe textul:
„Ionuț Caragea - Delirium Tremens" de Maria Prochipiuc
ori elimini din plastic ori de unică folosință, sunt lucruri care se subînțeleg, părerea mea.
Poemul este cam un ghiveci al vieții cotidiene, tu l-ai văzut ca un OZN pentru că ești poet. Însă textul nu are mari veleități artistice, cam banal aș zice.
Pe textul:
„ozn" de florian stoian -silișteanu
Pe textul:
„de ce iubesc bălăriile" de dumitru cioaca-genuneanu
asfințitului. Felicitari domnule POET.
Pe textul:
„De vorbă cu nisipul" de Nicolae N.Negulescu
unul dintre cele mai bune si mai curate texte literare de jeans de pe site si unul dintre cele mai bune ale tale, ioana. ii spun text literar, pentru ca nu imi pare pe deplin poezie, asa cum nu este un text de velur. este un text care nu bate campii, dar ii pipaie. un poem in velur, sa zicem, in care nu il avem pe scriitor intors in sine, in lupta cu destinul, umilinta si disperarea velurului, dar deschis concomitent catre spatiile memoriei si ale prezentului in dubla lui ipostaza: de nascut-crescut la tarmul velurului si de plimbator-cuceritor catre velur.
este un colaj in care nimic nu moare in care nu se experimenteaza nimic, o intentionata confuzie si o succesiune de planuri ca intr-un vis cu ochii deschisi, o dezorientare linistita, resemnata. scriitorul nu vede, nici macar nu priveste. el contempla si rememoreaza dureros. omagiaza un alt spatiu decat al sau, spatiu pe care il accepta pentru darul iluminarii si experienta cunoasterii, precum velurul, spatiu pe care trebuie sa il curete de zgomote si sa-l mobilize cu mirosurile, atingerile, sunetele si imaginile iubitei sale care este chiar velurul, pentru a-l apropia, a-l incorpora. nimic fortat in acest text. doar pulsul unui surghiunit in lupta cu velurul, un surghiunit care isi declara fatis nostalgia, dorul de blugii natali si nu se forteaza sa-i uite. felicitari.
Scuze pentru intarzierea comentariului, textul m-a fascinat....
Pe textul:
„velur" de Ioana Barac Grigore
Pe textul:
„Paradisul distrus" de razvan rachieriu
ioana barac este lupoaica cu pui a poeziei romanesti
sub care suge tata ionut
inca unul dintre orfanii agonici
care va ajunge poet
in cutia cu chibrituri
care va da foc la stele
Pe textul:
„mecanisme" de Ioana Barac Grigore
