șters

1. Toata lumea sta pe un butoi de pulbere. 2. In multe tari exista minoritati. 3. Fiecare cititor vorbeste din propria sa experienta si compara. (E ca atunci cand il citesti pe cutare autor si il compari cu altul) 4. Evrei exista si in Ro, si in Ca. 5. Romani exista si in Ro, si in Ca, si in Israel. 6. Tie iti arde de discutii la infinit, mai bine iti spui parerea pe text si lasa fiecare comentator sa spuna ce vrea, fara sa-ti dea tie unspe mii de explicatii pt fiecare lucru in parte, ca nu suntem la interogatoriu.

tu crezi ca eu pot sta la dizpozitia ta, mereu, sa raspund intrebarilor tale despre curentele literare, ce este poezia si ce nu este poezia? Aceste intrebari repetate sunt obositoare. Este d edatoria sa sa citetsi, sa studiezi, ca sa intelegi mai bine fenomenul. Studiaza avangardismul, vezi care sunt trasaturile sale, citeste opera poetilor despre care am pomenit, citeste cronicile despre acele carti sau macar prefetele acelor carti, apoi vei intelege mai bine ce si cum. Nu ma pune sa-ti rezum eu mii de pagini in cateva cuvinte. Poemul trebuie privit ca un intreg, ca mesaj, ca trasatura raportata la curent. Si tine cont de ceva. Nu este poezie doar ce iti place tie, ci si contrarul.

Tu ai auzit de poezia de avangarda, de Vicente Huidobro, Nicolás Guillén, César Vallejo, Jorge Luis Borges, Octavio Paz, Juan Carlos Onetti, Pablo Neruda, Oliverio Girondo, Mario Benedetti?? Iata ce fel de poezie scria Benedetti:

Clasa de mijloc
mediu bogat
pe jumătate cult
între ceea ce crede că este și ceea ce este
mediu o distanță medie mare
Din mijloc arată pe jumătate rău
la negri
celor bogați celor înțelepți
nebun
săracilor
Dacă asculți un Hitler
îi place pe jumătate
iar dacă vorbește un Che
de asemenea mediu
În mijlocul pustiului
jumătate de îndoială
cum îl atrage totul (la jumătatea drumului)
analizează la jumătatea drumului
toate faptele
și (pe jumătate confuz) iese cu o jumătate de cratiță
apoi jumătate vine la cont
cei care trimit (jumătate în umbră)
uneori, doar uneori, își dă seama (la mijlocul după-amiezii)
care a folosit-o ca pe un pion
într-un șah care nu înțelege
și asta nu o face niciodată regină
Deci, pe jumătate furioasă
se plânge (jumătate)
să fie mijlocul din care mănâncă alții
cei care nu înțeleg
nu jumătate.

Desigur, inaintea lor a fost revolutionarul Maiakovsi, cu revolta sa antiburgheza. Sau si mai inainte, Whitman.

Lasa omul sa protesteze, poezia este atat de vasta ca exprimare si idei...

cu toate că sunt şi alte ţări în discuţie, dar nu trăisc în ele ca să-mi dau cu părerea...

Bună doamna Bianca, nu v-am mai văzut de tare mult timp... Da, ştiu, trăim într-o ţară a extremelor, sau mai bine zis, a paradoxurilor extreme... Un lucru pe care l-am învăţat în Canada, cât am trăit pe acolo, este acceptarea celorlalţi, coeziunea, vorbirea aceleiaşi limbi, respectul reciproc. Acolo mă înţelegeam cu toate rasele pământului mult mai bine decât mă înţelegeam cu românii care aveau 18 biserici în loc de una... Dar exista o diferenţă faţă de România. Ţara era condusă cu cap, urmărindu-se o evoluţie pe termen lung. Numai de bine!

in comentarii, dar cred ca se intelege. Scuze pt ele.

eu m-am referit, aşa cum spunea Ion Barbu, la cântul aedic care este intonat la aceeaşi putere de poeţii lumii. Mă refer la consubstanţialitate, la rădăcinile noastre adânci în solul culturii şi al emoţiilr. Cum spunea şi Eminescu, toate-s vechi şi nouă toate....

Ilie, una dintre trasaturile curentului postmodernist, care a influentat si curentele ulterioare, este lipsa semnelor de punctuatie. Ideea presupune ca lectorul sa aiba mai multa libertate vizuala, sa-si aleaga singur spatiile, tempourile, respiratiie, sa-si improprieze mai usor textul etc. Unii poate vor sa-l citeasca, pe de alta parte, mai rapede, pe principul filosofic al curgerii, panta rei. Semnele de punctiatie exista pt fiecare, in imaginatia lui. Tu de exemplu ai pus niste virgule in plus care incadreaza verbul tropaiau. La fel, la punctul dupa nor, poate ca prin lipsa lui autorul vrea sa creeze o continuitate, mai ales ca urmeaza conjunctia si.

erata

Tocmai din cauza atmosferei, a oboselii, a indarjelii cu care eram invitat sa comentez. Mie imi place sa am o stare de liniste cand comentez un text, ca sa pot rezona cu el, ca sa-l pot patrunde. Am vazut doar ca textul a fost instelat. Eu daca as fi fost in locul doamnei, v-as fi dat steaua inapoi, fiindca dv nu ati retras tetxul pt sfidare, ci pt aplanarea conflictului, ceea ce a fost elegant si intelept. Oricum, ar trebui sa fie un motiv de bucurie pt dv ca alti 2 oameni v-au tratat textul cu respect, dedicandu-si timpul pt lecura si analiza.

Nu știu dacă ați scris acest poem azi, dar e ciudată și în același timp interesantă potrivivirea tematică cu poemul meu de azi, având și unele motive comune: norul și umbra. Probabil că gândurile călătoresc, că iubirea supremă, dumnezeiască, creează aceste conexiuni în gânduri și simțire. E fascinant. Un poem frumos, îmi place cerul care se îmbracă în haina vântului, îmi place și retragerea umbrei ca un nor. Felicitări! PS Vedeți că aveți o mică eroare de typo la deasupra.

imaginea cu frigiderul de la începutul poemului. Mai pe la sfârșit, am pierdut firul. Poemul pare un pic mai lung decât trebuie. Întrebarea finală, ca un mic reproș, mi se pare în plus. Dar nu trebuie să vă luați după mine, e doar o impresie...

Este formularea peste 1000 de ani. Înițial am crezut că este vorba de Mileniul, cel de după a doua venire a lui Hristos. Aici însă se face o predicție. Nu sunt expert în teologie, poate ne lămurește cineva.

Părerea mea este că are legătură cu liberul arbitru. Noi ne punem întrebările, noi trebuie să găsim răspunsul. Și eu mi-am pus întrebarea: de ce a creat Dumnezeu omul? Apoi am scris poezii, căutând răspunsul prin ele. Poate greșesc prin ceea ce gândesc eu. Orice răspuns pe care ți-l ofer ție, poate fi greșit dacă nu e trecut prin propriile tale filtre existențiale. Așa că nu crede nimic din ceea ce îți spun eu.

contopesc

Ne salvează. Fără ea, doar efemeritate. În credință, nu suntem niciodată singuri. Credința face ca fulgul de zăpadă să se unească cu un alt fulg de zăpadă, ca bulgărele să se unească cu bulgărele, iar omul nou de zăpadă să trăiască mai mult decât fulgul în sine. Aceste versuri au valențe multiple, ceea ce le face interesante. Nu-mi place să critic la comandă, trebuie să am stare de liniște, să mă contopești cu poemul. Poate văd alte lucruri, nici nu contează. Fiecare vede în felul lui, poemul se reinterpretează și capată alte valențe în mintea și sufletul fiecăruia. Are substrat filosofic și mesaj spiritual. Te salut!

Un text religios, cu mesaj corect. Nu foarte poetic, dar corect. Un îndemn necesar în această perioadă.

Excelent text, o realitate cruntă, frumos si sensibil descrisă. Comunicarea de dincolo de tehnologie, de dincolo de starea de imposibilitate. Tinerea aceea de mana este ca un colac de salvare, care te poate ridica din abis. Sau ca o mana care nu-ti permite sa ratacesti prin intuneric. Aveti darul de a imbina sensibilitatea cu inteligenta, tragicul cu sublimul, ceea ce in poezie se apreciaza foarte mult. Felicitari!

si eu sper sa existe o mai buna armonie. O zi faina si multa inspiratie!

si mesajul ei. Consider ca o mai buna comunicare si incetarea tuturor luptelor sunt lucurri binevenite pt acest site. Nimeni nu-i perfect, dar macar sa incercam sa imbunatatim ceva la noi insine. Daca am deranjat, imi cer sincer scuze.