șters

erata

Tocmai din cauza atmosferei, a oboselii, a indarjelii cu care eram invitat sa comentez. Mie imi place sa am o stare de liniste cand comentez un text, ca sa pot rezona cu el, ca sa-l pot patrunde. Am vazut doar ca textul a fost instelat. Eu daca as fi fost in locul doamnei, v-as fi dat steaua inapoi, fiindca dv nu ati retras tetxul pt sfidare, ci pt aplanarea conflictului, ceea ce a fost elegant si intelept. Oricum, ar trebui sa fie un motiv de bucurie pt dv ca alti 2 oameni v-au tratat textul cu respect, dedicandu-si timpul pt lecura si analiza.

Nu știu dacă ați scris acest poem azi, dar e ciudată și în același timp interesantă potrivivirea tematică cu poemul meu de azi, având și unele motive comune: norul și umbra. Probabil că gândurile călătoresc, că iubirea supremă, dumnezeiască, creează aceste conexiuni în gânduri și simțire. E fascinant. Un poem frumos, îmi place cerul care se îmbracă în haina vântului, îmi place și retragerea umbrei ca un nor. Felicitări! PS Vedeți că aveți o mică eroare de typo la deasupra.

imaginea cu frigiderul de la începutul poemului. Mai pe la sfârșit, am pierdut firul. Poemul pare un pic mai lung decât trebuie. Întrebarea finală, ca un mic reproș, mi se pare în plus. Dar nu trebuie să vă luați după mine, e doar o impresie...

Este formularea peste 1000 de ani. Înițial am crezut că este vorba de Mileniul, cel de după a doua venire a lui Hristos. Aici însă se face o predicție. Nu sunt expert în teologie, poate ne lămurește cineva.

Părerea mea este că are legătură cu liberul arbitru. Noi ne punem întrebările, noi trebuie să găsim răspunsul. Și eu mi-am pus întrebarea: de ce a creat Dumnezeu omul? Apoi am scris poezii, căutând răspunsul prin ele. Poate greșesc prin ceea ce gândesc eu. Orice răspuns pe care ți-l ofer ție, poate fi greșit dacă nu e trecut prin propriile tale filtre existențiale. Așa că nu crede nimic din ceea ce îți spun eu.

contopesc

Ne salvează. Fără ea, doar efemeritate. În credință, nu suntem niciodată singuri. Credința face ca fulgul de zăpadă să se unească cu un alt fulg de zăpadă, ca bulgărele să se unească cu bulgărele, iar omul nou de zăpadă să trăiască mai mult decât fulgul în sine. Aceste versuri au valențe multiple, ceea ce le face interesante. Nu-mi place să critic la comandă, trebuie să am stare de liniște, să mă contopești cu poemul. Poate văd alte lucruri, nici nu contează. Fiecare vede în felul lui, poemul se reinterpretează și capată alte valențe în mintea și sufletul fiecăruia. Are substrat filosofic și mesaj spiritual. Te salut!

Un text religios, cu mesaj corect. Nu foarte poetic, dar corect. Un îndemn necesar în această perioadă.

Excelent text, o realitate cruntă, frumos si sensibil descrisă. Comunicarea de dincolo de tehnologie, de dincolo de starea de imposibilitate. Tinerea aceea de mana este ca un colac de salvare, care te poate ridica din abis. Sau ca o mana care nu-ti permite sa ratacesti prin intuneric. Aveti darul de a imbina sensibilitatea cu inteligenta, tragicul cu sublimul, ceea ce in poezie se apreciaza foarte mult. Felicitari!

si eu sper sa existe o mai buna armonie. O zi faina si multa inspiratie!

si mesajul ei. Consider ca o mai buna comunicare si incetarea tuturor luptelor sunt lucurri binevenite pt acest site. Nimeni nu-i perfect, dar macar sa incercam sa imbunatatim ceva la noi insine. Daca am deranjat, imi cer sincer scuze.

Felicitări pentru acest poem ca o ploaie caldă, ca o metaforă vie... Scuze pentru faza cu regulamentul...

Dragă Valeriu, ai scris un text foarte bun. Sunt prea obosit pentru un comentariu detaliat, dar am ținut să te felicit! Te știu de f mult timp și chiar am vorbit despre tine cu regretatul Valeriu Cușner, în casa acestuia. Pe vremea aceea era vorba de arlechinul... Baftă!

Apreciez foarte mult răspunsul lui Claudiu Toșa și îi mulțumesc. Cred că a putut să vadă că am făcut câțiva pași înspre cititori, în sensul că am eliminat biografia stufoasă, iar textele mele nu au fost însoțite, în descriere, de premiile pe care le-au obținut, de revistele în care au apărut, de cronicile care le susțin. Le-am postat ca de la om la om. Probabil că în comentarii am mai sărit calul și am pus problema greșit, iar defectele pe care le am ies cel mai bine la suprafață când sunt nervos. Îmi cer scuze în acest sens. Poate că forțez un pic recunoașterea mea, iar asta e posibil să vină și din lucrurile prin care trec. Simt că trece timpul foarte repede, că viața însăși trece repede, iar durerile mă chinuie zi de zi și mi-e greu să mă comport mereu exemplar. Da, știu, n-ar trebui să fie ca o scuză aceste lucruri pe care le simt și prin care trec, dar asta este situația. Probabil că mai este un aspect. M-am obișnuit cu o lume mai liniștită pe Facebook, care nu este deranjată de premiile mele, dar acolo eu sunt cel care e gazda, iar de venit vine cine nu este deranjat. Pe Agonia eu sunt oaspetele. Da, e corect. Trebuie abordată altfel problema. În linii mari, apreciez foarte mult comentariul lui Claudiu, și mai ales tonul liniștit, neprovocator, prin care a spus ce a avut de spus. Faptul că nu mă dorește plecat, îmi dă de gândit. Credeam tocmai contrariul și nu aș fi vrut ca prezența mea să stârnească repulsie.

În ceea ce-l privește pe Dragoș, am spus deja că îl iert pt derapajele verbale, iar scuzele, evident, sunt acceptate și binevenite. Cred, totuși, că a perceput greșit intențiile mele cu privire la acest atelier literar. Îmi era dor de tot ce a însemnat Agonia în trecut, practic fiind o parte din viața mea la care mă puteam întoarce. Am vrut să repar ceva și să ajut cu ceva. Am revenit cu nivelul zero, fiindcă am fost penalizat în urma retragerii masive de texte din trecut. În momentul în care am comunicat că vreau să mă întorc, am primit direct 100, ceea ce m-a bucurat. Un gest frumos, plin de prietenie. Am fost rugat să-mi dau părerea despre noul site, mi-am dat-o. Radu și Liviu au fost f calzi și cooperativi. Am început să postez și să-mi recuprez textele. A apărut confuzia aceea nedorită, pamfletul și tot ce a degenerat din ea. Am încercat să repar cu Dragoș pe privat, nu am primit răspuns. Am încercat să înțeleg de ce are acele ieșiri și poate că am făcut presupuneri greșite. Am simțit totuși că vrea să se impună ca o autoritate pe site, iar asta m-a deranjat. Niciun critic nu îmi este autoritar, toți îmi vorbesc cu respect. Unii chiar cu admirație, chiar dacă ei au niște studii pe care eu nu le am. Nu am venit, totuși, să caut admirația lui Dragoș, dar nici să fiu calul lui de bătaie. Nu sunt subalternul lui, sunt un om liber. Am venit să mă bucur de acei oameni care apreciază ceea ce le ofer. Și cred că ajunge tot ce am spus. Sunt obosit. Nedormit. Herniile mă omoară. Am nevoie de liniște și pace. Dragoș accceptă să îmi fac de cap, îi mulțumesc. Nu îmi voi face de cap. Mă gândesc doar cu ce postare aș putea să bucur niște oameni frumoși. Și atât.

Mă bucur că s-a ajuns la un consens. Să fie pace și bucurie!

Plec. Și te iert pentru injuriile aduse, amenințarea cu bătaia și toate ironiile tale. Să fii sănătos și fericit, alături de acești oameni.

La final, le mulțumesc lui Radu și Liviu pentru ajutorul acordat, cât și cititorilor care mi-au apreciat textele. Textele mele vor rămâne pe Agonia, ca o amintire. Viața trece, poemele rămân. Numai de bine tuturor!

Dragoș, oricare ar fi nivelul tău literar (există critici de mai multe categorii), eu nu te fac fraier, pentru că nu-mi permit să recurg la un asemenea limbaj. Nu te voi înjura și nu te voi amenința cu bătaia. Aseară mă tot chemai să vin să comentez un poem, apoi mă făceai laș că nu vin, că nu sunt capabil să înțeleg etc. Eu nu am nicio obligație față de tine și față de nineni, comentez unde simt eu că trebuie să comentez. Tu nu faci teste cu mine pt. ca eu nu sunt la vreun examen pe aici, iar tu nu esti profesorul siteului, cel care taia si spânzura. Sunt un om liber, care comenteaza unde doreste si unde ii place. Nu te voi jigni, nu ti le voi intoarce, nu voi raspunde provocarilor la batai fizice sau de alta natura. Te rog sa te calmezi, sa analizezi totul cu atentie si sa observi ce vreau eu: sa ne evitam, pentru binele site-ului.

Eu mi-am cerut scuze ție și m-am cerut scuze și lui Dragoș în scrisoarea deschisă. Lui i-am cerut și în privat. Tu se pare că ai uitat. Aici am propus soluția evitării reciproce, între mine și Dragoș plus Toșa, pentru binele site-ului. Mai clar de atât nu mă pot exprima. Dacă ei nu pot să mă evite și mă doresc plecat, le voi respecta dorința. Simplu. Aștept.

Îi rog să mă lase în pace.

Iar dacă ei consideră că nu pot face asta, voind mereu lupte, bătăi, conflicte, atunci plec eu.

Nu vreau să activez într-un mediu tensionat, în care 2 useri să sară mereu pe mine, ba chiar unul să-și dorească lupte fizice. Refuz orice conflict fizic sau de altă natură.

De când am intrat în USR, am fost atacat de mai mulți membri ai acestui site, de parca as avea nu stiu ce boala. Bai fraților, eu sunt unul dintre membrii USR-ului care s-a certat cu conducerea ei, pentru injurii aduse la adresa membrilor (cazul Garbea), eu sunt unul care a criticat vehement in reviste felul in care se desfășoară concursurile la filiale sau felul in care se publică unii autori in reviste. Eu nu sunt nici trimisul lor, nici sluga lor, nici soldatul lor. Eu nici macar nu l-am votat pe Manolescu, din contra, am criticat f dur felul in care scriitorul Corneliu Leu a fost eliminat din cursa pt presedintia USR, pentru neplata cotizației. Asa ca, nu mai aruncati in capul meu toate porcăriile care nu ma reprezinta. Va mulțumesc!