Constantinescu Felicia

Se-ascunde sub pleoapa ta-nchisa Noian de tristeti cu flacara stinsa, Si mana mea nu mai e de-ajuns acum Sa stinga durerea in propriul ei scrum. Voi inchide ochii pe pieptul tau Imi voi

cand siruri de intuneric noaptea-si incheaga sub numele soptit al iubitului, intre perne de puf usor, mana mica ii maingaie chipul si-ntinde aripi de-o sfanta rugaciune pentru o fericire ce nu e doar

Stiti ce se intampla cu cei care nu cred? Mor in sufletele persoanelor care-i iubesc. Era o noapte cu cer rosu. Ploua monoton... Pana la urma a inteles ca cerul plangea pentru ei. El care a mers

Vantul aproape ca nici nu adia. Era aproape miezul noptii si ea in costum de piele neagra pe o motocicleta sport il astepta in fata casei lui. Oare va aparea? Ii aruncase in treacat, mai devreme,

Cea mai urata vreme e atunci cand ploua.Si acum se faceau doua zile de cand ploua fara oprire.Parca cerul suferea alaturi de ea.Desi obisnuia sa scrie cate i poezie in fiecare seara nu a mai reusit

Imperiul din iubire cladit In veci nu se va destrama De catre leii de foc pazit In abis niciodata nu va luneca. De puf de aripi albe marginit, Luna peste el va veghea Imperiul din iubire

Tu m-ai inchis aici, intre patru pereti Palme - unde de ploaie intind spre cer si nu te arati, Ce nevoie am de mancare, de aer ori de apa Cand tu ai ales calea de indepartare cea mai

Seara de mai! Mai adie vantul, Mai straluceste in nori apusul Muzica abia se aude in camera De undeva din boxe,dintr-o chitara, Si eu citesc un zodiac renumit Aceleasi superstitii ramase

Tii minte pasii ce-i faceam pe plaja, In soarele umed de la amiaza Si valurile-i stergeau mereu Ca nimeni sa nu stie ca aici am fost eu. Ai spus ca ascund ceva, Ca inima mea toata nu-i a

Daca privesti in oglinda lacului seara Si tulburi usor cu palma cerul Doi nuferi albi vor fi ochii mei, Stuful iti va vorbi despre ei. O lebada neagra va trece Chipul din lac incercand sa

Nascut din intunericul in care stelele dorm El e al noptii viclean domn, Cununa din razele beznei fruntea-i lumineaza Pe pamantul unde acest rege troneaza. Dar cerul in zare incepe sa

Mai tii minte cand ne-am cunoscut Era o zi de primavara de demult, Crangul ne privea cu respiratia taiata Pasii facuti impreuna prima data. Mie imi placea sa ma joc cu tine, In buzunare

Cufundata-n intuneric si uitatat-n trecut, Aici ai visat tu la mine, Luminile le-ai luat demult cu tine Si trandafirul alb ce n-a mai aparut. Nu s-a mutat nici cana de pe masa Parfumul tau

Suferinta a lasat urme adanci pe chipul ei In ochii negri ce odata priveau scanteind apusul Se oglindesc oceanele si intunecat abisul Si tacerea e cuvantul fantasmei . Mainile albe tremurande

Am jurat ca doar pe tine te voi iubi Acum orice as face tu nu mai vii! Ai plecat undeva peste lumi pustii, Dar am s-astept pana ce visul va pieri. De ce nu-ti simt caldura trupului? Voi mai

Copaci uscati se tanguie in vant Sub cerul inorat de ploii marunte Soare n-am vazut de zile multe, Si frunze ingalbenite cad la pamant. Ochii ne dor de-atata intristare, Pe strazi gri mergem

Lumini se sting,altele se aprind Strazile incet devin pustii, Vegheaza asupre lor raza lunii albastrii, O ultima lumanare ramane palpaind. Cativa pasi se aud in noapte In lumina slaba o umbra

Cerul si pamantul se intrepatrund, In melodia chipului tau bland Ingerii in spatele tau veghind, Se intreaba soptit esti om ori esti gand? Nu stie nimeni si nu banuieste, Ca tu esti al meu

O sa-ti scriu o scrisoare acum Desi stiu ca nu va ajunge la tine nicicum, O s-o dicteze inima mea Pentru ca ea e cu tine intotdeauna. Cand randunelele iti soptesc in dimineata, Ador ochii tai