Feerie

cand siruri de intuneric noaptea-si incheaga sub numele soptit al iubitului, intre perne de puf usor, mana mica ii maingaie chipul si-ntinde aripi de-o sfanta rugaciune pentru o fericire ce nu e doar a ei... Lasat pe masa trandafirul amintirii inca respira aer cald de o plimbare mana-n mana si stelele isi lasa valul de-argint pe el. Cuprins in paginile unui vis cu mare si cal alb, pe valuri de azur... aceeasi carare catre rasarit ca si cea pe care pasul in doi ne-am odihnit. Alearga fulgi de nea de prin copilarii in casa alba a unui dor de tine si-mbratisarea calda o pecetluiesc...