Poezie
Sonetul singuratatii
1 min lectură·
Mediu
Suferinta a lasat urme adanci pe chipul ei
In ochii negri ce odata priveau scanteind apusul
Se oglindesc oceanele si intunecat abisul
Si tacerea e cuvantul fantasmei .
Mainile albe tremurande intinde printre gratii
Stropi de ploaie o mangaie pe degete
Si inchide ochii cu capul pe piatra rece,
Sentimente trezite in adancul inimii.
Printre crapaturi zareste cerul albastru
Pe peretii vechi stau nume scrijelite,
Si noaptea e luminata de-un singur astru.
,
Nu avea cum sa simta prezentul
Si poate lumea a fost distrusa,
Si-a ramas pe veci inchis sufletul.
002.522
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantinescu Felicia. “Sonetul singuratatii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantinescu-felicia/poezie/63385/sonetul-singuratatiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.