Poezie
Cea mai mare suferinta
1 min lectură·
Mediu
Tu m-ai inchis aici, intre patru pereti
Palme - unde de ploaie intind spre cer si nu te arati,
Ce nevoie am de mancare, de aer ori de apa
Cand tu ai ales calea de indepartare cea mai dreapta?
Numai noaptea cand vine, lacrimile topesc peretii,
Tu stai langa mine pana in zorii diminetii
Dar zilele-s lungi si fantasme albe ma-nconjoara,
Ma tinutiesc de pamant, pana si ploaia incepe sa doara.
Dar cat te voi iubi nici lanturile cele mai grele,
Nici cei patru pereti goi si unicul geam cu zabrele,
Nu ma vor chinui mai mult decat convingerea,
Ca oriunde esti in suflet nu-mi mai porti atingerea.
002.433
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantinescu Felicia. “Cea mai mare suferinta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantinescu-felicia/poezie/63646/cea-mai-mare-suferintaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.