Poezie
ECOUL PE STANCA RECE
1 min lectură·
Mediu
A fost odata cand ochii tai m-au mangaiat,
am trecut a lumii vama si te-am urmat.
Acele bucurii care mi-au smuls un suras,
ne-au adus iubirea,am dansat si am ras.
Cat de tineri am fost noi si mereu privesc
ecoul padurii care iti spunea ca te iubesc.
Vechile dorinte in iarna imi bat la ferestre,
soarele nu-mi da lumina de pe albe creste.
Azi,nu te am langa mine,nu stiu unde esti,
te-ai dus acolo;din albul lunii ma privesti.
In norii grei durerile ascunse eu le ferec,
ma scalzi in lumina,dar sunt in intunerec.
Ma acopera frunze uscate si lacrimi am,
cu val de imagini eu te pastrez in geam,
o zana esti acuma si-ai fost a mea regina,
ramai langa icoana ca floarea din gradina.
Iubirea ramane o cenusa pe lacul linistit,
loveste inca stanca rece ecoul travestit,
esti langa mine,dar amintirea ta ma doare.
Esti moarta.A noastra dragoste nu moare.
033.984
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rusu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rusu. “ECOUL PE STANCA RECE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/56988/ecoul-pe-stanca-receComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGRima fortata pe alocuri, si un cuvant \"intunerec\" care nu-si prea are locul in text. Nu tine cu tot dinadinsul sa iasa rima \"ferec-intunerec\". Gaseste alte cuvinte. Elegia este slabuta si mai trebuie lucrata.
0
Eu vin c-un sfat prietenos,
Aruncă-ti rimele in lună,
Si o să-ti fie gandul mai frumos,
Cuvintele prea chinuite se razbună,