Poezie
Amintiri pierdute
1 min lectură·
Mediu
De mult poveștile cu Feți Frumoși
păreau statui incolore șterse de praf,
zânele stânci nebune oprind valuri
și am împrăștiat pe o cărare visată
curcubee ce răsar pe clape de pian.
Te-am văzut în zâmbetul fără cuvinte,
iar pe frumusețea dragostei pictată
în abisul poienilor cu flori de mac,
erai mireasa prelungirii din iubire
pe culoarea blândă a graiului meu.
Și m-ai iubit pentru că te-am iubit,
nu m-ai iubit pentru că m-ai iubit.
Și am adormit dansând în furtună
doar un vals cu voalul de mireasă,
iar bezne de piatră mută au uitat
străveziile acorduri ale îngerilor
pe lacrima de rouă din rugăciune.
Merg desculț către apusul soarelui,
pe iarba cuvintelor ce se destramă,
frunzele tremură ca aripile de vânt
și pe uragane aștern două cuvinte
învelind sfârșitul în murmur de nai.
001430
0