Poezie
Dorul meu
1 min lectură·
Mediu
Singurătatea o cânt sub clar de lună
și alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poți să treci.
Și mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înțelepciune.
Cu versuri am șters rujul surâsului,
iar nopțile uitate le-am ținut la ușă,
în doruri amețite de furtună
și finaluri împrăștiate în cenușă.
Eu dorul l-am cules din bucuria
romanței, horei și doinei românești
și nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele povești.
Am plâns, am râs și am murit pe scenă,
n-am dorit nicicând să fiu o premieră,
am împodobit iubirea cea eternă
punând dorul meu pe o etajeră.
001756
0