Poezie

Uragane de seară

1 min lectură·2 octombrie 2005

Mediu

Vântul șuieră peste zăpezi în vară,

apele sunt mai mari decât aseară,

poduri cad, copacii nu au ramuri,

e vijelie, casele nu mai au geamuri,

averile se sfâșie într-un tumult,

doi ochi ascunși mă roagă să-i ascult.

Chiar marea blândă devine inamic,

sunt atâtea că nu mai este nimic,

plâng florile, izvoarele sunt râuri,

pe ape vin trei pui pe două scânduri,

un acoperiș în vale o să ajungă,

clopotul cântă din lovituri în dungă.

Cuvinte alese latră fără adaos,

rimele se bâlbâie într-un haos,

prin amalgamul de nori neobosiți,

unde de minute suntem părăsiți.

Din ochii triști mai cerem o secundă,

să revedem o copilărie plăpândă,

vin uragane și viscole cam neplăcute

peste noianul de păcate nerecunoscute.

001.516

Constantin Rusu. “Uragane de seară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/143592/uragane-de-seara

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.