Poezie

Îmi ascund pleoapa inimii

1 min lectură·22 februarie 2005

Mediu

Îmi ascund pleoapa inimii într-un azil de zi

pe bâlbâieli comunicative ținute-n brazi,

mi-am aruncat anii peste clapele de pian,

cuvintele sunt zâmbete de lacrimi în ocean.

Un ciudat munte de aur stă fără paznic

sub razele de soare ascunse într-un sfeșnic,

doar telefonul mi-e mobil și sunt o statuie,

pictez ochi roșii și albaștri pe-o pânză gălbuie.

Visez o zi, o rază, chiar poarta raiului,

peste coregrafia aflării dezastrului,

dar egaluri sunt puse în neconsistență,

nu mai are rost catalogul pentru prezență.

Înlocuiți războiul c-un braț de lăcrămioare,

principiul fundamental neînțeles ne doare,

ocrotiți comorile în voaluri de mireasă,

dar lăsați o bucurie să aibă-n mine casă!

Am să-mpart iubiri pe neofilite petale

cu lumini de trandafiri pe aleile tale,

iar când am să rămân pe ale naiului șoapte

mă ascund fără inimă într-un azil de noapte.

001.330

Constantin Rusu. “Îmi ascund pleoapa inimii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/107485/imi-ascund-pleoapa-inimii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.