Poezie

Anotimp nenominalizat

1 min lectură·20 februarie 2005

Mediu

Anotimpurile mele încep primăvara

și sfârșesc tot așa pe cărările iubirii.

Umbre naive din raze năluci îmi iau comoara

pusă pe aroma fânului din seara cosirii.

Au ars reverberațiile timidității

sub privirea ochilor uciși în nor de frică,

se lipesc frunze uscate pe porțile cetății,

iar la traversări pașii împiedecați se strică.

Văd coloane vertebrale fără inerție

și zâmbete direct proporționale cu teama,

secretele ascunse sub fard și drumeție

care aștern pe răsăritul lunii năframa.

Adâncul definit pe străluciri de diamant,

cu sărutul de ecou pe curcubee vine

și am propus iubitei mele un vis de neant,

dar ea m-a păstrat ca ultim refuzat pe mine.

Îmi aștern pașii mei pe nisip împrăștiat,

în viață n-au rost reconstituirile sumbre.

Suntem umbre pe anotimpul nenominalizat

și dacă am să plec voi fi una dintre umbre.

001.257

Constantin Rusu. “Anotimp nenominalizat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rusu/poezie/107121/anotimp-nenominalizat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.