Poezie
e pricoloso sporgersi
1 min lectură·
Mediu
prietenul meu imaginar poetul costel care e încă virgin și locuiește într-un glob
de cristal dând zilnic la lopată zăpezile de altădată se laudă că a învățat la seral să meargă pe apă să învie morții să scoată 100 banițe de grâu la hectar și chiar a transformat apa în vin la o paranghelie din ferentari mă lasă cu gura căscată realitatea asta a lui ce se înălță pe schele de votcă și diazepam numai că ce noaptea clădea/ ziua se surpa până nu a zidit într-un vers fum frumoasa lui fără corp geloși noi ceilalți 9 meșteri mari/ calfe și zidari de la cenaclul Semenicul am strigat de pe grindiș/ de pe acoperiș meștere meștere covorul de aer pe care pășești nu e decât o metaforă ai grijă e periculoso sporgersi să ieși din poem și mai lasă dracului realitatea aia că nu e decât o formă de a ne minți că suntem vii și că ocupăm un loc în creierul lui D-zeu când tot ce contează e femeia de aer care auzi? ne recită din zid poemul unei mari iubiri
031.176
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rupa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 2
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rupa. “e pricoloso sporgersi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rupa/poezie/14173442/e-pricoloso-sporgersiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELELEmilian Lican✓Cred ca trebuie bine revizuit înainte de o corectă lectură!
0
NCDistincție acordată
Un stil inedit care îmi place, aduce o prospețime la nivelul limbajului, tehnica aceasta de scriere oferă o viziune realistă, vie, nu se împiedică în haina prea lungă a cuvintelor croite parcă fără niciun tipar, așa din memorie dar o memorie care știe să povestească și să surprindă.
Prietenul acesta imaginar are totuși un portret foarte bine trasat și așa înălțat pe schele reale mai e și în ton cu timpurile acestea.
Mi-a plăcut ironia de a i te adresa, apostrofându-l ”să lase dracului realitatea”, cred că e totuși mai mult decât un prieten imaginar, e poate chiar eul tău pe care îți place să-l ții de vorbă, să-l cerți sau să i te confesezi.
Deosebit finalul, ”tot ce contează e femeia de aer care auzi? ne recită din zid poemul unei mari iubiri”, e una din cele mai bune și mai surprinzătoare imagini pe care am citit-o în ultima vreme, există și forță și sensibilitate aici în acest mod de așezare a spiritului pe verticală.
Prietenul acesta imaginar are totuși un portret foarte bine trasat și așa înălțat pe schele reale mai e și în ton cu timpurile acestea.
Mi-a plăcut ironia de a i te adresa, apostrofându-l ”să lase dracului realitatea”, cred că e totuși mai mult decât un prieten imaginar, e poate chiar eul tău pe care îți place să-l ții de vorbă, să-l cerți sau să i te confesezi.
Deosebit finalul, ”tot ce contează e femeia de aer care auzi? ne recită din zid poemul unei mari iubiri”, e una din cele mai bune și mai surprinzătoare imagini pe care am citit-o în ultima vreme, există și forță și sensibilitate aici în acest mod de așezare a spiritului pe verticală.
0
