Poezie
e ziua morților
1 min lectură·
Mediu
ceva migrează din mine
cu fâlfâit de aripi arse spre
un tărâm ce nu apare pe vreo hartă
nu încape în nicio ilustrată
pun paharul la peretele dinspre neant
și ascult un cântec ciudat
ca de oase în care suflă buze de vânt
scârțâie o ușă neunsă ceva se deschide în
aerul atins de vermină moartea se-
aude cum vine cu copite grele pe prund
tremură frunza în mine
strigoii suflă în lampă vin păsări mari
de la pol morții au prins promoroacă în barbă
o luminiță abia de mai pâlpâie pe cer
spre ea copilul din mine aleargă
în urmă se aude-un priveghi în față
lumea întreabă cine e ăla
pe care l-ai lăsat în urmă copile singur
și fără de umbră el plânge printre
cireșii din livada copilăriei s-au
transformat demult în cruci lângă ele
o femeie în negru mă strigă mă caută
prin toate fotografiile decolorate de vreme
eu nu răspund nu am timp
curăț de omizi și de crengi uscate
cireșii care înfloresc senini an de an
în cel rămas în urmă
031.681
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Constantin Rupa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Rupa. “e ziua morților.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-rupa/poezie/14150806/e-ziua-mortilorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRMădălina, comentariul tău mi-a deschis ușa către un univers poetic, al tău, sclipitor și foarte matur. Căci, da, sunt sclipiri adamantine pe fațetele singurătății tale! Dincolo de "un suspin cu care se pot înțelege ființele", am putut observa în centrul universului tău afectiv o gândire poetică. Este adâncimea ce lipsește multora pe acest site, care se complac în aclamarea poetului metaforel. Eu aș renunța la titlurile în lb. franceză, care par că ascund, dincolo de o fermecatoare gratuitate, neputintele unei esențializări
0
MSmultumesc constantin
n-am mai scris in romana de vreo doi ani
dar mi-e pofta sa revin
trebuie sa reglez problema cu diacriticele
cat despre limba franceza, e un fel de sucrerie que je donne à mon exile
0
atingere de omizi pielea lor neteda nostalgie
e exact cum as fi vrut eu este exact poezia mea visata si scrisa de tine
intre timp ciresul a ramas necuratat
apoi l'au taiat