Constantin Popa Istrițeanu

Unul după altul În șir indian Format din ei doi, Care de puțină vreme, Sunt împreună, Un om și-un câine Pe-o stradă pustie Îndreptându-se spre o

Când te-ai născut, ai tăi părinți Pe dată te-au moșit, cu numele unuia dintre cei Trei Sfinți Ai lunii de-nceput Și-n care, o zi e-a-lui Mihai, Prietenul de peste Prut, Din megieșul

De la Nistru, până la noi Sunteți voi Frați cu noi Ce porumbului îi ziceți păpușoi, Ca și unii dintre noi Și avem aceeași doină Ce se cântă într-o zi mai tristă și cu

Ministru, la turism a fost numită Și pe-un cal a fost suită, Dar turismul n-a mișcat, Însă ea, pe cal, decolteul și-a săltat. 9-10 ian. 2010

E ministru, și e blondă C-un surâs ca de Giocondă, Leonardo de-o vedea Tot ministru, o punea. 9-10 ian. 2010

Este unul, cu \"B(e)\" în frunte Ce tot vrea, să se înfrunte Când cu unul, când cu altul Până își termină... mandatul. 7 ian. 2010

Unul e, cu \"B(e)\" în frunte Și tot vrea, să se înfrunte Când cu unul, când cu altul Dar se joacă, de-a...suspendatul. 5-6 ian. 2010

E iarnă iar, și-a- ei zăpadă Pe noi își face plinul De sus mereu, când o să cadă C-așa , e-al ei destinul Să fie albă, pură Și-atunci când se adună, Pe

Sosit-a Anul Nou Adus, de Moș Crăciun, din nou La noi, la toți, câți suntem pe pământ În noaptea când un sfânt Își începe ziua lui, Ziua începutului De an mai

Poetul ades e întrebat: Dacă rima, cuvântul, versul, strofa pe toate Sau, pe rând poate El le-a visat Ori, au venit De undeva de Sus, dinspre zenit. Răspunsul e:

În al nostru parlament S-a produs un incident Șeful la senat, foști colegi și-a criticat Unul, drept prostănac, pe el... l-a catalogat. 22-24 dec. 2009

Unul o face pe simțitul Într-o mare de nesimțiți, Dar ajunge un Stan Pățitul, Într-o iarnă cu nămeți. 20-21 dec. 2009

Ea, cu vorbe dulci îl cheamă, Și îl roagă, să-i facă ei reclamă Ca femeie, cum că-i bună, Deși, nu mai e...chiar jună. 20-21 dec. 2009

Scriu, cu iluzia că poate voi învinge timpul ce curge Prin arterele și venele mele, pline cu sânge Și cu lumina luată de țipătu-mi prim Ca un dar, Dintr-un calendar Cu o dată

Când mă închin, Simt, că parcă devin O fântână, Cu cumpănă Pierdută într-o câmpie fără margini Și lipită de un colț de cer albastru,senin. Mișcarea mâinii Seamănă

Trăim uneori clipe bizare În viața pe care O avem și ne este dată Odată și nerepetată Aidoma așchiei de lemn Ce e desprinsă Din strânsoarea truchiului în care-i cuprinsă Lăsând

Stelele în depărtări ard Și din când în când, în miez de noapte cad Se duc de unde vin Și, vin de unde se duc Oare, e un truc!? Sau e un mister al Creației, Care și Ea

Galbenul căzut, altul rămas agățat Van Gogh regăsit. 28 11 2009

Frunze peste tot crengi stinghere fără de nici-o noimă 16 11 2009

Foșnet de frunze cu galbenul lor, ce e, turnat și în vin.

Gândul, zborul lui către marginea lummii misterul din noi.

Floarea de pe ram, o perlă în coroana cu prețul nepus. 18 11 2009

Esența vieții Visez ades, că o să trăiesc o veșnicie, Cuprinsă-n moartea-mi, din fiecare clipă Ce-mi dă târcoale și mă-mbie, Și mă atinge cu a-ei aripă Și,