Constantin Gabriel Obreja

Zbor de aripi înstelate, peste liniștita mare, Cu săgeți luminofore se înfig ușor în ape În adâncuri reci castele ard în foc de ursitoare. Suflete de gheață albastră ce mă vor aproape. Din

Tunul a tras în plin în inima mea. Au zburat toți fulgii din zborul meu. Vlăguit de atâta putere mă frâng. Dar deodată cu tine mă strâng. Din cer atârnă o coadă de curcubeu. Iar pe frunte

Calc pe urmele pașilor pierduți, plouă cu timp în zadar. Se fac umbre de castele înecate în noroi blestemat. Mi-e teamă de monștri ce sărută în noapte gândul hoinar. Furtuna mă alege la sânge să

Dorm în pace, fluturii albi în palmele tale, Visele cu tine acum îmi stau numai în cale. Mă prinde ploaia din zefirul gîndului tău. Noaptea de singurătate iar mă aruncă în hău. Ne tăvălim în

M-au sărutat din îngeri în fiecare zori de zi, Din razele solare am aripi pentru a putea iubi. Mă tem de nemurirea unui suflet de hoinar, Din zborul lor nemărginit ating visarea iar. Din lupta

N-am să uit ultima clipă în care tu erai femeia mea. Niciodată nu voi putea să te pierd din gândurile mele. Pot să nu te mai văd în cuibarul bobocului florii de nea. Dar am să pot număra în

Am sădit în stâncă o floare efemeră, gheară ce se strânge pe inima mea. Soarta adormită pe o etajeră, se trezește la viață pentru fiecare stea. Doar lumina lunii mă îmbracă acum, zborul de pasăre

Am pornit vânătoarea de lei în goana turbată a calului meu. Copite de aur în colbul fierbinte trezeste destinul meu. Leul se uită la mine cu răcnetul lui în furtună. Și cheamă la luptă leoaica

Am rugat ploile vieții să îmi spele din păcate. Din tot să mai rămână carnea vie, în toate. Se învârte cerul tot în jurul meu, Rămîn cu Duhul Sfînt si Dumnezeu. Mă lupt cu lupii nopții, Să

A nins peste mine ,în tot sufletul meu. Dorința de alb mă apasă in visare mereu. Cad din lacrimi de vant, în liniștea mea. Te caut în rază de vis șî de unica stea. Mă las ne-atins de armonia

Mi-am adunat visarea ratacita în vârful unui munte. Sa ating din cerul înstelat în noaptea dinspre zori. Iubita mea se apropie de mine și mă sărută în flori. Visarea pornește mîngîierea ta, ce-mi

Ai plecat pe raza lunii, adormită în sânul nopții, Să-mi trezești lumina clipei, ce pătrunde în fața sorții, Eu voinic în zorii de zi, mă ridic la steaua mea, Să privesc în față clipa, ce mă

Am deschis cerul să coboare îngerii păzitori, în calea zborului tău. Vulturi ademeniți de carnea cerească, dau roată la bine si rău. Neaprinsă e steaua pleșuvă, ce cade peste pustiul fără

Vin călăreții pe cai înspumați. Dorm șerpii în iarba uscată. Vin liliecii orbi, întunecați. Roua plînge pe frunza plecată. Cerul se apleacă sub raza de soare. Gândul cel bun e păstrat la

Vântul mi-a păstrat oaza liniștita la pieptul tău. Pădurile scrâșnesc înfiorate de atâta gelozie. În plasa deasă a vremii mă las prins de gândul rău. Bolnav de uitare mă duce vântul într-o

Ești mai frumoasă iubito când primăvara te îmbracă cu raze de soare. Ești mai frumoasă iubito cînd noaptea mă lasă să te ating ca pe o floare. Sunt albatrosul ce iartă valul de mare ce vine

O lacrimă în palma atingerii tale, Rupe floarea iubirii în petale. Întreb în taină de ce sunt iubit? Răspunsul e cerul cu foc infinit. Mă vezi nălucă în cruda visare. Noaptea m-ascunde iubirii

Þi-am adus sărutul în palma de cer înstelat. Cad umbre din noapte în zorii de zi. Mi se aprind călcâiele după sufletul tău. Doamne mă simt mai viu, mai bărbat. Când carnea din mine te poate

Þi-ai vărsat vraja fermecată peste mine,eu în zbor de bărbat mă imbăt cu suspine. Voalul tău de mireasă te face nevăzută,gândul meu se usucă in fiecare clipă pierdută. Mai plâng îngerii stelelor

Cerne vântul din stele prin pletele visului meu. Doarme vulturul falnic, pe muntele Lui Dumnezeu. Din marea adîncă eu caut clipa amintirilor mele, Noaptea ploioasă pleacă, să vină raze din

Am prins șerpi din vânt de sticlă, între vorbe aruncate la întâmplare, Valul mării mă ridică, ca o pază de rechinii care dorm în mare, Calc adâncul mării oarbe de abis, fluturînd cascade printre

Am drumul și mai lung să ajung la tine, Cînd colți de lupii albi, sunt lîngă mine. Nu vreau să te mai pierd din gândul meu, E toată ruga mea în piept la Dumnezeu! Mă tem în zori de zi de gândul

Am împiedicat timpul să cadă în prăpastia visului meu, Noaptea cea neagră acoperă floarea de timp al Lui Dumnezeu. Iarna se îneacă în primăvară și noaptea se pierde în zorii de zi, Murmură visul

Te-am trezit din somnul dulce din pădurea adormită. Visele se luptă toate să-ți aducă în dar lumină. Un sărut furat de tine, mă cuprinde în visarea cea dorită. Dintr-o depărtare crudă, eu