Poezii

De-a lungul anilor trecuți, Spuneai, în glumă, că te muți, Cu manuscrise, nopți, mistere, În cele mai înalte sfere Din turnul tău de fildeș, mut, Și vestea, sigur, m-a durut, Am comentat-o

Se-abate, peste-un deal, un munte, Peste idee cade-o frunte, Se-aude-un vaier din rărunchi, O prăvălire în genunchi, Peste-un izvor se-arunc-o mare, Un Neșu-i șubred de picioare, Ieri ager, azi

Metecăind pe lângă gard, Îmi spui să nu votez cu A. R. D., Aflând din toate sursele C-aduce grav cu U. S. L. Și-alt gând mă-ndeamnă repede: "Vezi nu vota P. P. - D. D., Că n-a putut, măcar, să

Conversație interioară I - Întreabă-mă să te întreb. - Oamenii pe care nu-i văd, există? - Pe mine mă vezi? - Nu!... Ghinion - Am dat peste singurul om din lumea asta, care în mod sigur

Marama asta, strânsă prin dulapuri, Cândva drapa zulufi pe-o frunte sfântă, Trecută și prin bocet, și prin nuntă, Precum e datul ocrotit în prapuri. Vin amintiri, dintr-o tăcere frântă, Grăbite,

Nu-i nimeni în hulpava mea retină, Secvența ce trena e beznă calmă, Doar un ecou, din tot ce-a fost o larmă, Iar din parfum, miasmă de rugină, O liniște drept stare de alarmă, Penumbre rătăcite

Presimt că minți, dar nu mi-e la-ndemână Conflictul făr-de martori gură-cască Și-n mine, disperarea, ca o iască, Tot fumega, iar drama se amână. E de-nțeles că iarba o s-o pască, În jurul

Dragul meu pui, Cele ce-mi spui Sunt povești, Ce rost are să mai crești Ierarhic?... Te chinuiești, Metodic sau anarhic, Să te înalți, Peste ceilalți, Alergi, te opintești Să

Lângă lacul Titicaca, Tu visând, eu stând de pază, Iscodeam, după amiază, Ca să nu-mi dispară vaca. Mirosea a stuf baraca Și-ți cădea pe sâni o rază, Lângă lacul Titicaca, Tu visând, eu stând

Când puteam să merg agale, Pe poteca altui vis, M-am împotmolit decis În mătasea dumitale..., Nu comunic vorbe goale: M-am scăpat într-un abis, Când puteam să merg agale, Pe poteca altui

Nu te-am jucat la cărți, nici din cuvinte În zaruri n-ai picat, nici în ghioc; N-am tras cu buza încă niciun smoc Din părul tău ce-ți fuge pe veșminte, Aș da să te culeg din siminoc, În timp ce

Cine îmi arată calea Și lumina, și culoarea, Și prăpastia, și zarea, Și roșeața, și paloarea, Și răspunsul, și-ntrebarea, Și parfumul, și duhoarea, Și blestemul, și urarea, Și sărutul, și

Tot oglindit, În frusta-i nuditate, Un troglodit Privea măreț în spate: - Din toate câte sunt, cea mai banală Mi-apare, sincer, fibra verticală, Așa încât, evoc prin ode moașa Că mi-a lăsat,

Nu știu din ce transform un bob de grijă În spaime reci, cu mucede ferestre Deschise către umbrele terestre, Ascunse într-un joc târziu de mijă. E-un mădular bolnav sub rigi ecvestre, Ce-și

Presimt că lumea se rotește-n gol, Deși, în aparență, e vioaie, Sărind din mers pe calul de bătaie, Ce pare-a fi un armăsar mongol. În trunchiul meu ciopli o gheonoaie, Cu ciocu-i agresiv, un

Presimt că lumea se rotește-n gol, Deși, în aparență, e vioaie, Sărind din mers pe calul de bătaie, Ce pare-a fi un armăsar mongol. În trunchiul meu ciopli o gheonoaie, Cu ciocu-i agresiv, un

Nu știu din ce transform un bob de grijă În spaime reci, cu mucede ferestre Deschise către umbrele terestre, Ascunse într-un joc târziu de mijă. E-un mădular bolnav sub rigi ecvestre, Ce-și

Tot oglindit, În frusta-i nuditate, Un troglodit Privea măreț în spate: - Din toate câte sunt, cea mai banală Mi-apare, sincer, fibra verticală, Așa încât, evoc prin ode moașa Că mi-a lăsat,

- Ce-ți spun, amice, e de taină, Te-ascund, riscând gregar, sub haină, Neîncetat, de-un car de ani, Nu-ți iau chirie, nu-ți cer bani, Ba-ți dau, din zestrea mea onoruri, Renunț, de dragul tău,

\"Nu te știam în moarte și te găsesc ciudat Întins așa pe spate, ca un vapor sudat De ultima calotă, aleasă năsălie, Pe care două lacrimi o vor preface glie, Eu rămânând vădană, pe-o margine de

Ciorba fu mai belicoasă Decât un conclav de țațe, Că-i stârni gâlceavă-n mațe, Tăind cheful de frumoasă Tocmai când s-o prindă-n brațe, Căci o greață nemiloasă, Lovind șoapta drăgăstoasă, Îl

În dimineața astaaaa..., chiar mă constat minor, Din creștet, poezia se lasă pe picior Și intră în străfunduri, direct, căci sunt desculț, Iar muza, ofuscată, mă-ndeamnă să renunț Măcar pentru o

La \"secănd\'hendu\" nostru..., d-aci, din Dorobanți, Găsit-am pentru mine chiloți cu elefenți, Cotton sută la sută, prin Casa \"Anabella\", Italia, firește, de nu mă crede Stela, Consoarta mea,

În mine stau, în mine fug, În mine ard intens pe-un rug, În mine scad, în mine cresc, În mine tac sau mă rostesc, În mine plec, în mine vin, E mult în mine cât puțin, În mine râd, în mine