Poezie

Promisiuni deșarte

1 min lectură·16 ianuarie 2013

Mediu

De-a lungul anilor trecuți,

Spuneai, în glumă, că te muți,

Cu manuscrise, nopți, mistere,

În cele mai înalte sfere

Din turnul tău de fildeș, mut,

Și vestea, sigur, m-a durut,

Am comentat-o îndelung

Drept un voiaj de nibelung,

Plecat, prin dat, spre noi ținuturi,

De unde așteptam să-mi fluturi,

Din barca făr-de-ntors, batista

Și să-mi trimiți, la timp, revista

Cu incitantele-ți eseuri,

Despre romanele cu "E"-uri

de-ale iluștrilor confrați,

Plus alte proaspete sinteze,

Menite gașca s-o șocheze,

Firesc, lasându-ne mirați

De-acest fertil, divin Înalt,

Pe unde rătăcești c-un alt

Și, chiar, un nepereche cuget,

Da-mi vine brusc a scoate-un muget,

Amară formă-ntre concluzii,

Despre fictivele iluzii,

Ești tot aici, firesc, terestru,

Îți spunem, unanim, maestru,

Ba, chiar, din ce în ce mai rar,

Tinzi să mai ieși, valid, din bar!

001.712

Constantin Deneș. “Promisiuni deșarte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-denes/poezie/14022124/promisiuni-desarte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.